Vietnam: „Fetiţa cu Napalm” şi focul iadului
Kim Phuc era o fetiţă de 9 ani care a fost fotografiată strigând de durere, goală, fugind din satul ei vietnamez care a fost bombardat cu napalm de către armata aliată sud-vietnameză şi americană. Hainele ei erau pline de picături de napalm, care cauzează arsuri îngrozitoare.
Trang Bang, Vietnam, 9 iunie
În 1972, fotografia acestei fetiţe a câştigat Premiul Pulitzer şi a făcut înconjurul lumii. Sunt 40 de ani de atunci. Imaginea ei a şocat întreaga Americă, adăpostită confortabil în faţa poncifelor de război necesar. Fetiţa trăia în satul Trang Bang, raportează http://www.bosnewslife.com.
În ziua de 8 iunie 1972 hainele fetiţei s-au topit pe trupul ei şi tot ceea ce se afla în jurul ei a fost consumat de foc, când un avion sud-vietnamez a aruncat cu napalm peste satul plin de civili, în căutare de comunişti nord-vietnamezi.
Uriaşul val de oprobriu public american a dus la sfârşitul acestui război absurd.
Fetiţa striga: „Prea fierbinte! Prea fierbinte”, în timp ce fugea de iadul dezlănţuit în spatele ei, împreună cu alţi câţiva copii. Hainele şi pielea ei s-au topit ca un jeleu din cauza substanţei cauzatoare de moarte.
Fără această fetiţă, ororile războiului poate nu ar fi fost cunoscute niciodată. Arsurile ei de gradul 3, erau întinse pe aproape toată suprafaţa corpului.
„Napalmul este cea mai groaznică durere pe care o poţi imagina” a spus Phuc. „Apa fierbe la 100 de grade, napalmul generează temperaturi de 800-1200 de grade. E iadul însuşi”.
Fotografia a rămas un reper iconic în istoria recentă a lumii, însă numele fetiţei nu a fost prea cunoscut în America. Era numită „the Napalm Girl”.
După 17 operaţii, fetiţa s-a întors acasă, dorind doar să fie un copil normal.
Comuniştii vietnamezi au realizat valoarea de propagandă a imaginii, aşa că au numit-o „simbol naţional al războiului”. Lim Phuc are acum 49 de ani îşi aminteşte de durerea imensă şi interminabilă: „Nu mai voiam să trăiesc”.
Ea a găsit o Sfântă Scriptură şi a citit-o pe nerăsuflate: „Nu mă mai puteam opri din citit”. Apoi a găsit o Biserică creştină, unde a început să înţeleagă despre religia adevărată. „Am auzit Evanghelia explicată pentru prima oară. Iubirea lui Hristos mi-a schimbat viaţa. Aşa că L-am rugat pe Dumnezeu: Mă poţi ierta?”. Ea a devenit creştină şi spune că prin credinţă a înţeles iubirea lui Dumnezeu pentru oameni.
Kim a fost numită Ambasador al Bunăvoinţei pentru Pace de către UNESCO în 1997.
Ea a rezumat experienţa ei extraordinară într-un poem:
„Dacă nu aş fi fost în război, nu aş fi înţeles pacea,
Dacă nu aş fi fost în durere, nu aş fi cunoscut puterea vindecătoare a iubirii,
Dacă nu aş fi fost urâtă de mulţi, nu aş fi învăţat să iert,
Dacă nu aş fi fost în închisoare, nu aş înţelege libertatea,
Dacă nu aş fi trăit în lipsă, nu aş fi valorizat tot ceea ce am,
Dacă nu aş fi trăit în frică, nu aş înţelege pacea...”.
Kim trăieşte acum în Canada şi este căsătorită cu un vietnamez.
