În urmă cu mai bine de zece ani, când am cunoscut-o, Zaituni era liberă. Nu avea nici bărbat, nici casă, nici copii. Astăzi este liberă, având toate acestea. 

Patriarhală cu desăvârsire, societatea massailor nu permite prea multe negocieri. Și azi, fetele sunt măritate cu cine se decide de către cei mai în vârstă.

În anul când am venit și am găsit-o pe Zaituni din neamul massailor din Mapogoro măritatã, nu prea ne-am bucurat. Gândeam că era prea tânără.

De la an la an, Zaituni a devenit ajutorul nostru. Ea ştie nevoile tuturor femeilor, ce copii sunt de mers la şcoalã, cine ce vaci sau capre mai are, de la cine putem lua un ied să facem o pomenire, cui îi plouă în casă sau cine urmeazã să nascã. Ea le aminteste femeilor că vine vremea botezurilor.

Azi are patru copii, iar de ceva vreme a început să cultive orez. Ne-am mirat. De unde să stie ea să cultive orez? Massaii nu fac așa ceva. Ei cresc animale. Dar Zaituni vrea să îşi dea copiii la şcoală. Ea are alte planuri. Înaltă, cu pielea mereu îngrijitã şi cu o kanga curată, Zaituni priveşte de sus fără a fi trufaşă. Are în ea un calm şi ai putea crede că o oarecare tristețe o apasă. Dar toate acestea ascund o taină, o hotărâre şi, când ajunge să te cunoască, se transformã în bucurie. Nu rămâne ancorată în necazurile ei grele.

Săptămâna aceasta am fost în vizitã la massaii de la Mapogoro şi la Zaituni. Massaii din Mapogoro sunt înrudiți cu cei din Ipwasi dar, fiind mai îndepărtați ca distanță de noi, la trei ore de mers cu mașina, ajungem mai rar să îi vedem.

Sfinții Doctori fără de arginți Cosma și Damian sunt ocrotitorii bisericii satului Mapogoro. Ca să ajungă la bisericã, ei vin de la doi kilometri printre mărăcini și desișuri - şi așa am mers și noi. Nu au drum clar. Trăiesc în mijlocul animalelor sãlbatice. Doar lor le e foarte clar drumul, noi ne-am stabilit nişte repere relative pe care încercăm mereu să nu le rătăcim.

I-am găsit în jurul țarcurilor de animale, aşteptându-ne. Mulțimea muştelor și căldura mare nu au mai contat când am văzut dragostea cu care ne aşteptau.

La Mapogoro sunt în jur de 45 de femei care, împreunã cu pruncii lor, s-au botezat la noi în Kidamali şi care merg la biserica din sat de câte ori este slujbă. Preotul din Mapogoro are în grijă patru parohii şi împarte timpul cum se poate ca să ajungă să slujeascã si la ei. Aici „secerișul este mult, iar secerătorii puțini”.

Zaituni a insistat ca, dupã întâlnirea cu toată comunitatea - oferirea de daruri, aflarea veștilor - să trecem și pe la nyumbani - adicã pe acasă!

Și, cu adevãrat, Zaituni face să ne simțim la ea ca acasă. Datorită dragostei cu care ne primesc şi ea si ceilalti, drumul greu înapoi spre casa noastră din Kidamali nu se mai simte.

Împreună putem susține misiunea din Kidamali! Prin contribuția noastră, a tuturor, aducem îmbunătățiri semnificative în viața comunităților locale! Citește poveștile și donează pe ajutorpentrutanzania.ro!