La momentul rânduit din Sfânta Liturghie, pr. paroh Alexandru Nan a vorbit pe marginea pericopei evanghelice, referindu-se la drama leproșilor, la îngrădirile pe care le suportau dincolo de suferința fizică, îngrădiri reglementate de cartea Leviticului și apoi de momentul izbăvirii lor prin întâlnirea cu Domnul Hristos. Referindu-se la virtutea recunoștinței, pr. Alexandru le-a amintit credincioșilor prezenți că forma cea mai înaltă de mulțumire adusă lui Dumnezeu este tocmai participarea la Sfânta Liturghie, numită și Sfânta Euharistie, care nu înseamnă altceva decât mulțumire.

El i-a îndemnat pe toți credincioșii să fie mulțumitori lui Dumnezeu pentru toate darurile primite, dar și recunoscători părinților, dascălilor, mentorilor, medicilor și tuturor celor care au avut o contribuție importantă în formarea lor intelectuală, profesională și morală.

Fiind sărbătorită anticipat și Ziua Culturii Naționale, la rugămintea pr. Alexandru Nan, pr. prof. dr. Theodor Damian, renumit preot, profesor, poet, care timp de 30 de ani a organizat la New York un simpozion în cinstea luceafărului poeziei românești, a evocat personalitatea marelui poet. Pornind de la o strofă a Veronicăi Micle, în care-l numea pe Eminescu „piscul cel mai înalt al culturii noastre”, pr. prof. Damian, în prezentarea academică făcută, s-a referit la noțiunea de timp, făcând distincția între imanent și transcendent, între chronos și kairos, în poezia marelui poet român.

După explicarea etimologică a celor doi termeni grecești, pr. Damian s-a referit și la „teologul” Eminescu, care a știut să facă distincția, dar și legătura între cele două noțiuni de timp, subliniind importanța kairos-ului, ca timp al lucrării mântuirii noastre. 

Părintele profesor a arătat mai departe cum omul poate fi măsura tuturor lucrurilor numai rămânând în comuniune cu Dumnezeu:

„Iar dacă omului i s-a dat să fie măsura tuturor lucrurilor, cum spunea Protagora, Dumnezeu este măsura tuturor oamenilor și întregii sale creații. Omul este măsura tuturor lucrurilor, numai dacă rămâne în comuniune cu Creatorul său. Dacă omul se distanțează de Dumnezeu, el nu mai rămâne colaborator al lui Dumnezeu în mod sinergetic, ci trece de partea opozantului, care afirmă, potrivit lui Victor Eftimiu: Am fost răpus în ceruri, dar mi-a rămas pământul”.

Părintele Theodor Damian a subliniat apoi tendința de autonomizare a omului, care respingând concepția teocentrică și alegând-o pe cea antropocentrică, care îl separă de Dumnezeu, „își pierde capacitatea de a crea alături de Dumnezeu, inspirația lui devenind confuzie, iar puterea lui, neputință. Rupând relația cu Dumnezeu, omul rupe, implicit, și relația cu lumea, care astfel suferă”.

Procedând așa, omul pierde sensul vieții, iar aceasta-i devine pustie. Aceasta este condiția omului din timpul chronos-ului. Părintele Damian a subliniat faptul că la Eminescu, dincolo de unele critici aduse Bisericii ca instituție și unor membri ai ei, pentru cazuri de corupție, neprofesionalism sau alte abateri, „ideea de Dumnezeu nu este știrbită, iar instituția Bisericii este recunoscută la propria ei valoare”. Pentru a-l înțelege corect pe Eminescu, „omul deplin al culturii române”, cum îl numea Constantin Noica, afirmațiile sale trebuie mereu analizate în context.

(Întreaga prelegere poate fi accesată aici: https://www.youtube.com/watch?v=LJqdc1Wlm30).

La final, pr. paroh Alexandru Nan i-a mulțumit pr. prof. Theodor Damian pentru minunata prezentare, invitându-l să poposească cât mai des posibil în mijlocul comunității müncheneze aflate sub ocrotirea Maicii Domnului.

Întrucât Eminescu „este prezent” și la München, prin bustul din curtea bisericii „Buna Vestire”, pe care părintele ctitor al bisericii de lemn, pr. Simion Felecan, a ținut cu orice preț să-l așeze acolo, momentul comemorativ s-a încheiat la monumentul închinat marelui poet român.

În aceeași zi, în cadrul activităților Școlii de Română care funcționează în cadrul parohiei, având și sprijinul financiar al Departamentului Românilor de Pretutindeni, copiii grupei mijlocii au recitat mai multe poezii ale lui Eminescu, exersând limba română chiar pe versurile celui mai mare poet național.