Ziua Persoanelor Vârstnice la Centrul de zi „Sfântul Iosif cel Milostiv” al Protopopiatului Iași II
Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice a fost celebrată marți, 3 octombrie, alături de beneficiarele Centrului de Zi pentru Persoane Vârstnice „Sf. Ierarh Iosif cel Milostiv” al Protopopiatului Iași II în incinta aceleiași instituții, în nuanțe tomnatice, alături de studenți ai Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, de la specializarea Asistență Socială.
Anul acesta, sub aceeași purtare de grijă a Maicii Domnului, alături de cele care ne sunt pildă de viață, bunicuțele Centrului de Zi pentru Persoane Vârstnice „Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv” a fost serbată într-o notă tomnatică, Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, printr-o activitate inițiată de studentele anului al III-lea din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, specializarea Asistență Socială.
Bunicii sunt de multe ori pelerini, care se apropie rapid de scara spre veșnicie. Este o încântare a sufletului fiecare moment de reactualizarea a timpului petrecut cu aceștia, deoarece ne amintim de lumea învăluită în parfumul vechi, arhaic al unui spațiu neprihănit de îngrijorare și necuviință. Atât în taina satului românesc, unde se spune că veșnicia s-ar fi născut, unde copilăria își purta cele mai frumoase jocuri în curțile bunicilor, cât și în odăițele blocurilor, pentru cei aflați la oraș, avea loc o armonie cu Cerul. De aici și sfințenia acelei case cu ambient patriarhal, ce s-a așezat fin peste sufletul nostru, ca un acoperământ, ca un scut asupra tutoror întâmplărilor care ne-ar putea astăzi întuneca sufletul.
Desfășurarea activității a început printr-un moment artistic surpriză, având alături o studentă talentată din cadrul Facultății de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Nicola Capră, care a fost o încântare atât prin glasul ei, prin acordurile de chitară, cât și prin mărturisirea despre proprii bunici. Momentul artistic a fost unul care ne-a unit pe toți prin zâmbet, întărind faptul că muzica este, cu adevărat, un limbaj universal al întregii umanități, după cum s-a mai amintit de-a lungul anilor.
Deoarece am dorit ca dragostea bunicilor să fie prezentă și puternic resimțită, continuarea programului a fost de tipul unei șezători, depănând astfel, ca în serile reci de toamnă, ce au rămas amprente considerabile în formarea noastră, poveștile bunicilor, povețile lor, cât și împreunarea mâinilor în rugăciunea continuă din generație în generație. (Georgiana-Elena Munteanu, studentă în anul al III-lea la Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,Dumitru Stăniloae” din Iași, specializarea Asistență Socială)
