A făcut studii liceale la Sibiu şi Braşov (1892-1900), universitare la Budapesta (1900-1904), unde a obţinut doctoratul în Istorie, cu o specializare la Berlin (1904-1905), studii teologice la Sibiu. Profesor la Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu (1905-1909), preot şi protopop în Sălişte (1909-1919), profesor de Istorie modernă a românilor şi Istoria Transilvaniei la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj (1919-1946). Militant pentru unirea Transilvaniei cu România în 1918, deputat în Parlamentul României în mai multe legislaturi, ministru al Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale (1926-1927), ministru al Cultelor şi Artelor (1937-1938), din cauza acestor demnităţi, în timpul dictaturii comuniste a fost închis la Sighet (1950-1955). A publicat numeroase lucrări de istoria românilor, istoria Bisericii şi a culturii româneşti, manuale şcolare, articole, pe baza cărora a fost ales membru corespondent (1914), apoi titular (1916) al Academiei Române, membru în Comitetul central şi preşedinte al secţiei istorice a „Astrei”. Fondator şi codirector al Institutului de Istorie Naţională din Cluj (1920-1945). A trecut la Domnul pe data de 3 iulie 1967 în Bucureşti.

sursa: basilica.ro