Episcopul Melchisedec Ştefănescu va fi comemorat sâmbătă, 15 februarie 2014, la Catedrala Arhiepiscopală din Roman, cu prilejul împlinirii a 191 de ani de la naştere. După oficierea Sfintei Liturghii, se va sluji Parastasul pentru ierarhul care a păstorit scaunul vlădicesc de la Roman, iar apoi va avea loc o procesiune spre sediul Fundaţiei "Episcop Melchisedec" din Roman. "Parastasul pentru episcopul Melchisedec Ştefănescu va fi oficiat de Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. În cadrul slujbei, Preasfinţia Sa va evoca personalitatea marelui ierarh, care a coordonat activitatea Eparhiei Romanului în cea de-a doua jumătate a veacului al XIX-lea, fiind una din personalităţile de semă ale Bisericii Ortodoxe Române din toate timpurile. Slujba de pomenire va fi urmată de o procesiune spre sediul Fundaţiei «Episcop Melchisedec», care a fost reînfiinţată prin grija Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul. Aici va avea loc o ceremonie la care vor fi prezenţi beneficiarii centrului de zi din cadrul fundaţiei, precum şi angajaţii instituţiei", a relatat pr. Constantin Gherasim, inspector în Probleme de tineret şi mass-media al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.

Episcopul Melchisedec Ştefănescu s-a născut la 15 februarie 1823, în localitatea Gârcina din judeţul Neamţ, într-o familie de preot, şi a decedat la 16 mai 1892, în Roman. A făcut studii la Seminarul de la Socola (1834-1841 şi 1842/43), apoi la Academia duhovnicească din Kiev (1848-1851), unde a obţinut titlul de "Magistru în teologie şi litere". A fost învăţător în Şerbeşti - Neamţ (1841-1842), profesor suplinitor la Seminarul de la Socola (1843-1848), din nou profesor la acelaşi seminar (1851-1856), apoi profesor şi director la Seminarul Teologic Liceal Ortodox din Huşi (1856-1861). S-a călugărit cu numele Melchisedec (1843), fiind hirotonit ierodiacon (1844) la Socola, apoi ieronionah în Lavra Pecerska din Kiev (1851), protosinghel (1952) şi arhimandrit (1853). A fost locţiitor de episcop la Huşi (1861-1864), fiind hirotonit arhiereu cu titlul "Tripoleos" în 1862, locţiitor (1864), apoi episcop eparhiot - numit prin decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza - al noii eparhii a Dunării de Jos, cu reşedinţa în Ismail (1865-1879). La 22 februarie 1879 este ales episcop al Romanului, unde a păstorit până la moarte.