În cuvântul rostit cu acest prilej, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a mulțumit Bunului Dumnezeu pentru darul rugăciunii împărtășit împreună cu obștea și credincioșii:

Dăm slavă Bunului Dumnezeu pentru că a primit rugăciunea adusă aici, la Sfânta Mănăstire Sihăstria, în dumnezeiasca Liturghie pe care am săvârșit-o cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan. (…) Ne-am bucurat să poposim aici, în duh de rugăciune, pentru a aduce împreună Domnului jertfă de laudă, lângă părinții noștri atât de dragi, Cuvioșii Paisie și Cleopa, slăviți de curând în ceata sfinților.

Referindu-se la sfinții pomeniți sâmbătă, ierarhul a subliniat importanța jertfei și a mărturisirii:

Facem pomenirea Martirilor Brâncoveni și a Sfântului Cuvios Iosif de la Văratec. Martiriul este forma prin care omul îi dăruiește lui Dumnezeu totul. Martirii Brâncoveni, care nu au voit să se lepede de credința ortodoxă, sunt pentru neamul nostru binecuvântați ocrotitori și rugători. Când martiriul de sânge s-a împuținat, călugării au continuat un «martiriu alb» prin asceză, rugăciune și lepădarea de cele lumești.

Vorbind despre viața și învățătura Sfântului Iosif de la Văratec, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a arătat:

El a organizat viața de obște a mănăstirii și a lăsat ucenicilor săi Tipicul rugăciunii, întemeiat pe chemarea neîncetată a Numelui lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”. Această rugăciune, rostită cu atenție și cu mintea coborâtă în inimă, aduce pacea lui Hristos, semn al primirii și roditului ei.

Ierarhul a amintit și de lucrarea isihastă a Cuvioșilor Paisie și Cleopa, odihnindu-se acum la Mănăstirea Sihăstria:

Dacă odinioară ne învățau din chiliile lor, acum chilia lor este Biserica Mare a mănăstirii. Urmele pașilor lor se păstrează încă, dar mai ales rugăciunile lor, care să ne binecuvinteze pe toți. A fost, într-adevăr, o Liturghie a păcii, pe care am adus-o ca jertfă bineplăcută Domnului pentru Martirii Brâncoveni și pentru Cuvioșii Paisie și Cleopa.

La final, Arhimandritul Arsenie Popa, starețul Mănăstirii Sihăstria, a mulțumit ierarhului pentru slujire:

Pentru noi, care socoteam ziua aceasta una de lucru, ea s-a transformat într-o adevărată sărbătoare. Ați slujit frumos, cu duh de rugăciune și pace, și ne-am folosit duhovnicește din cuvântul pe care ni l-ați împărtășit. Vă rugăm să ne pomeniți în rugăciunile Preasfinției Voastre, mai ales acum, când sunteți Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. Dumnezeu să vă ajute în această nobilă slujire.

Tot sâmbătă, 16 august, seara, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a slujit la Mănăstirea Văratec Privegherea pentru sărbătoarea Sfântului Gheorghe Pelerinul, iar duminică, 17 august, a oficiat Sfânta Liturghie la același așezământ monahal, la pomenirea sfântului ale cărui sfinte moaște se află în osuarul mănăstirii din anul 1934.

Sfântul Gheorghe Pelerinul – cunoscut în lume ca Moșul Gheorghe Lazăr – a avut o viață cu totul aleasă, devenind un exemplu unic în Biserica noastră din ultima sută de ani. După ce a petrecut ani de nevoință la Locurile Sfinte, în Sinai și la Muntele Athos, s-a stabilit la Piatra Neamț, unde a dus o viață de sihastru timp de 26 de ani, până la trecerea sa la Domnul, la 15 august 1916. Nevoitorul Gheorghe Lazăr a fost canonizat în cadrul ședinței Sinodului Bisericii Ortodoxe Române de la București, din data de 5 octombrie 2017, cu zi de pomenire la 17 august.