Între anii 1916-1918 a participat la primul război mondial, lucrând într-un spital din Iaşi după care îşi continuă studiile de specializare la Facultăţile de Teologie Catolică şi Filosofie ale Universităţii din Viena (1920 - 1922).
A lucrat ani în şir la redacţia unor ziare, ca “Neamul Românesc" al lui Nicolae Iorga, ,,Dacia", ,,Lamura", “Cuvântul", a condus el însuşi ziarul ”Calendarul" şi revista lunară “Gândirea” (1926-1944), fiind principalul animator şi teoretician al curentului “gândirist” tradiţionalist. Laureat al Premiului Naţional pentru poezie, membru al Academiei Române, onorat cu distincţia de ,,doctor honoris causa" al Universităţii din Viena, Nichifor Crainic a funcţionat în paralel ca profesor la catedra de Literatură religioasă modernă a Facultăţii de Teologie din Chişinău, transferat apoi la catedra de Istoria literaturii bisericeşti şi religioase moderne de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, de la 1dec. 1932, devenită catedra de Ascetică şi Mistică, fiind şi suplinitor al catedrei de Apologetică şi Dogmatică. A fost angajat şi în viaţa politică, ocupând postul de secretar general în Ministerul Cultelor şi Artelor (1926), deputat independent de Vlaşca (1927), şi ministru al Propagandei Naţionale, pentru scurt timp (1940 şi 1941). Din iarna anului 1944 până în mai 1947 a stat ascuns la mănăstirea Sâmbăta de Sus, în casa unor preoţi din Munţii Apuseni şi de pe Târnave, datorită persecuţiei comuniste fiind judecat în lipsă în iunie 1945 şi condamnat la închisoare pe viaţă. Se predă autorităţilor fiind închis la Văcăreşti, apoi la Aiud, unde a stat 15 ani, fiind eliberat la 26 apr. 1962. A trecut la Domnul la data de 21 august 1972 la Mogoşoaia, lângă Bucureşti. Opera sa poetică şi literară se bazează pe o viziune teologică asupra istoriei şi artei româneşti, poezia lui fiind inspirată din Viaţa câmpenească şi dominată de o notă religioasă.
Dintre lucrările teologice amintim: Sfinţenia - împlinirea umanului (Curs de Teologie mistică, 1935-1936), Cursul de Apologetică şi Dogmatică, litografiat, Nostalgia paradisului. Bucureşti, 1940 (reed. la Iaşi în 1994), Ortodoxia, concepţia noastră de viaţă, Sibiu, 1937, Zile albe-zile negre. Memorii, Bucureşti, 1991,Volume de versuri: Şesuri natale, Craiova, 1916; Darurile pământului, Bucureşti, 1920; Şoim peste prăpastie. Versuri inedite create în temniţele Aiudului, Bucureşti, 1990.