În Statele Unite, tot mai mulţi oameni cred în miracole. Chiar şi oamenii care se îndepărtează de religiile organizate încep să creadă în fenomene supranaturale. Astfel, acum 20 de ani numai 22% dintre oamenii neaparţinând unei religii credeau în minuni, iar acum numărul lor a trecut de 55%.

În general, 4 din 5 americani cred că minunile se întâmplă, a afirmat conform studiilor cercetătorul Robert Martin de la Universitatea de Stat Pennsylvania, la întâlnirea recent a Asociaţiei Sociologice Americane din Denver.

Într-un articol din Bibliotheca Sacra, Rev. Mark J. Larson a amintit unele argument filosofice împotriva minunii. Astfel, Voltaire spunea că: „Miracolul este o violare a legilor matematice, divine, imutabile, eterne”. Iar David Hume a numit credinţa în miracole: „o înşelare superstiţioasă”.

În 2010, Centrul de Cercetare Pew publică o statistică a faptului că 79% dintre americani cred în miracole, iar 78% dintre tinerii între 18 şi 29 de ani.

Creştinismul este religia Crucii şi a Învierii lui Hristos, iar fundamentele religioase ale umanităţii creştine stau în puterea lui Dumnezeu de a schimba oamenii prin iubire. Astfel, minunea este această putere de har care lucrează unirea oamenilor cu Dumnezeu prin Sfântul Duh. Aşadar, orice raţionalism confesional sau dogmatic, trebuie să ia în considerare prezenţa minunată a lui Dumnezeu în lume prin Întrupare şi prin Biserică, Trupul Lui extins în lume prin Cincizecime în care se realizează îndumnezeirea omului, minunea veacurilor prezente şi viitoare.

Occidentul, mai ales cel reformat, a amputat sistematic orice referinţă la puterea lucrătoare şi minunată a lui Dumnezeu în Biserică şi în lume, atenuând simţul minunat al credincioşilor, anulând cinstirea icoanelor ca prezenţe vizuale de har şi a moaştelor ca prezenţe ale trupurilor celor sfinţi. Iconoclasmul occidental a devenit aşadar cheia unui raţionalism fundamentat pe principii politice, în care religia este exilată în budoarul social şi devine individualist şi rarefiată de har. Minunile lui Dumnezeu pe pământ au devenit astfel metafore ale lucrării lui, cu consecinţe grave asupra vieţii spirituale a creştinilor, care s-a separat de dogmatica rece şi academică a sacerdoţiului.

Minunea este dovada prezenţei lui Dumnezeu în lume prin Biserică, este temeiul credinţei în viaţa veşnică, este miezul lucrării iubitoare şi misionare a Bisericii. Dumnezeiasca Liturghie, săvârşită pe Sfintele Altare, este minunea fundamentală a istoriei lumii, pentru că ea este devenirea umanităţii întru Hristos, prin hrănirea cu Trupul Lui.