Vredicul de pomenire mitropolitul  Bartolomeu Valeriu Anania s-a născut la 18 martie 1921, în familia credincioşilor ortodocşi Vasile Anania şi Ana (fiica preotului Ion Mărgăritărescu), în comuna Glăvile, Judeţul Vâlcea, la botez primind numele de Valeriu.

A urmat şcoala primară din localitatea natală, Seminarul „Central" din Bucureşti (1933-1941), cu bacalaureat la Liceul „Mihai Viteazul" din Bucureşti în anul 1943, Facultatea de Medicină şi Conservatorul de Muzică din Cluj (1944-1946, neterminate), Facultatea de Teologie din Bucureşti, Academiile Teologice din Cluj şi Sibiu (licenţiat la Sibiu în 1948). 

În luna iunie 1946, pe când era student la Cluj si preşedinte al Centrului studenţesc „Petru Maior", a condus greva studenţească antirevizionistă şi anticomunistă, după care a urmat un şir lung de arestări şi expulzări.

A fost tuns în monahism la mănăstirea „Antim" din Bucureşti, la 2 februarie 1942, când a primit numele de călugărie Bartolomeu.

A fost hirotonit ierodiacon, la 15 martie 1942, funcţionând în această calitate la Mănăstirile Polovragi şi Baia de Arieş (1943-1947), apoi stareţ la Mănăstirea Topliţa (1947), intendent al palatului patriarhal (1948-1949), inspector patriarhal pentru învăţământul bisericesc (1949-1950), asistent la catedra de Istorie bisericească universală la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1950-1951), decan al centrului de Îndrumare misionară şi socială a clerului, la Curtea de Argeş (1951-1952).

Sub regimul comunist a efectuat şase ani de detenţie (1958-1964). Între anii 1965-1976 a îndeplinit mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada: secretar eparhial, consilier cultural, Secretar general al Congresului bisericesc, director la serviciul „Publicaţii", redactor al Almanahului „Credinţa", reprezentant al relaţiilor interbisericeşti; în aceeaşi perioadă a fost membru a două Comisii ale Conferinţei Permanente a Episcopilor Ortodocşi din cele două Americi (Comisia Ecumenică şi Comisia de Studii şi Proiecte).

În anul 1967 a fost hirotonit întru ieromonah, acordându-i-se, din partea Sfântului Sinod - Bucureşti, rangul de arhimandrit.    

A ţinut conferinţe în Detroit, Chicago, Windsor, Honolulu; a făcut parte din mai multe delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare: Egipt, Etiopia si India (1969). Reîntors în ţară, a fost directorul Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române (1976-1982).

În anul 1982 s-a retras la Mănăstirea Văratec, unde a început să lucreze la revizuirea traducerii în limba română a Sfintei Scripturi.

În ziua de 21 ianuarie 1993 a fost ales Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, iar în 7 februarie 1993 hirotonit arhiereu şi instalat în Catedrala Arhiepiscopala din Cluj-Napoca. 

În data de 2 martie 2006 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat pe arhiepiscopul Bartolomeu la rangul de mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Această nouă mitropolie, înfiinţată canonic de către Sfântul Sinod la 4 noiembrie 2005, a fost trecută în Statut şi i s-a stabilit denumirea de către Adunarea Naţională Bisericească pe 1 martie 2006. A fost instalat oficial ca mitropolit la 25 martie 2006 de către un sobor de ierarhi în frunte cu Patriarhul Teoctist.

A trecut la Domnul la data de 31 ianuarie 2011 la Cluj-Napoca.

În anul 1982 a obţinut premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din Romania fiind membru titular al Uniunii Scriitorilor. Datorită activităţii sale de excepţie, în domeniul culturii româneşti, Înaltpreasfinţia Sa Bartolomeu a fost cinstit cu o serie de premii şi medalii.      

Pentru activitatea bogată în slujba Bisericii a fost distins cu: Crucea Patriarhală - Bucureşti, Ordinul Sfântului Mormânt al Patriarhiei Ierusalimului, Ordinul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel al Patriarhiei Antiohiei.

Personalitate complexă: teolog, dramaturg, poet, scriitor, traducător, orator de seamă, Înaltpreasfinţia Sa se înscrie în galeria marilor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. (Sursa: arhiram.ro)