Fiind de acord cu faptul că lupta cu păcatul, în orice ar consta şi oricum s-ar manifesta, în general, nu este un lucru uşor, preasfinţitul Teofan nu vede, totuşi, în aceasta ceva peste puterile noastre, cu condiţia să ne apucăm de ea cu deplină fermitate şi cu supraveghere permanentă asupra noastră înşine, fară să fim indulgenţi cu noi în ceva anume.

- Actele lepădării de sine, prin care trebuie să ducem această luptă - scrie preasfinţitul, nu sunt ceva extraordinar, ci se săvârşesc printre obişnuitele treburi ale vieţii zilnice şi constau în hotărârile lăuntrice şi în întorsăturile voinţei. Ele pot fi în orice cuvânt, privire, gest şi în orice fleac. Trăsătura lor distinctivă constă în a nu îngădui propria plăcere, nici în mult, nici în puţin, ci a merge în toate împotriva sinelui. Însă a nu ne fi milă de sine nu înseamnă a prăbuşi munţii peste noi, ci a duce aceeaşi viaţă obişnuită fară să ne îngăduim slăbiciuni faţă de ceva anume...

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, Galați, p. 84)