În primul rând, dintre rânduielile mănăstirești face parte aceasta: trecutul celui ce vine la poarta mănăstirii și vrea să intre în viața monahală nu interesează pe nimeni. Nu există nici o piedică, nici un impediment care să-l împiedice să intre în rândul viețuitorilor din mănăstire și să îmbrace haina monahală. Viața monahală nu este un rang bisericesc, nici o demnitate, ci este un act de umilință, de jertfă și de pocăință. La pocăință poate veni oricine, nimeni nu-i poate pune obstacole. Trecutul lui nu este, deci, piedică pentru a intra pe poarta lepădării totale de sine, pe poarta tuturor renunțărilor, pe poarta jertfei, dăruirii și slujirii tuturor oamenilor. (Înaltpreasfințitul Justinian Chira)

(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005, p. 7)