„Dincolo de luminile spectacolului lumii“

Arhiepiscopia Iaşilor

„Dincolo de luminile spectacolului lumii“

    • „Dincolo de luminile spectacolului lumii“
      „Dincolo de luminile spectacolului lumii“

      „Dincolo de luminile spectacolului lumii“

    • „Dincolo de luminile spectacolului lumii“
      „Dincolo de luminile spectacolului lumii“

      „Dincolo de luminile spectacolului lumii“

    • „Dincolo de luminile spectacolului lumii“
      „Dincolo de luminile spectacolului lumii“

      „Dincolo de luminile spectacolului lumii“

În cadrul conferinţelor mari organizate în Postul Paştilor de Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi (ASCOR) - filiala Iaşi, a avut loc marţi, 2 aprilie 2013, o întâlnire cu diac. asist. univ. dr. Sorin Adrian Mihalache, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi şi secretar general al Centrului de Cercetare Interdisciplinară în Religie, Filosofie şi Ştiinţă al Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, care le-a vorbit tinerilor prezenţi despre ceea ce se află „Dincolo de luminile spectacolului lumii“.

Conferinţa susţinută marţi seară de diac. asist. univ. dr. Sorin Adrian Mihalache a suscitat interesul a numeroşi tineri, care au umplut până la refuz Sala  Aula Magna „Mihai Eminescu“ din Corpul A al Universităţii „Al. I. Cuza“. Înainte de a trata subiectul propriu-zis al întâlnirii cu tema „Dincolo de luminile spectacolului lumii“, invitatul tinerilor ascoreni a enumerat trei probleme de care se loveşte orice abordare duhovnicească actuală: „Orice conferinţă duhovnicească care, într-un fel sau altul, este organizată în perioada aceasta de post, trebuie privită din trei perspective. În primul rând, putem observa astăzi că există o viteză a vieţii şi un fel paradoxal de superficialitate preocupată, care este de obicei împărţită între serviciu, casă, prieteni şi alte obligativităţi mărunte. Se vorbeşte foarte mult astăzi, simţurile omeneşti ascultă şi consumă, privesc şi pipăie lucrurile lumii, încât e firesc să ne întrebăm dacă simţurile şi cuvintele sunt vrednice să primească şi să exprime ceva de înălţimea, grandoarea şi profunzimea adevărului divin. (...) În al doilea rând, trebuie să ştim că, pentru a intra într-o stare adecvată primirii cuvintelor vieţii, este necesară o perioadă ca aceasta a postului, un fel de carantină a simţurilor, o convalescenţă a simţurilor, care ne poate schimba radical coordonatele vieţii şi ne ajută să ne retragem din lumea tumultuoasă, adesea excesiv de zgomotoasă, pentru a avea simţuri şi cuvinte pregătite să exprime şi să recepteze cuvintele vieţii. Al treilea lucru pe care vreau să-l aduc în atenţie este lipsa exerciţiului participării fiinţiale la adevăr sau la o realitate anume. Doar o parte din realitate mi se descoperă atunci când o cercetez cognitiv, şi o altă parte nouă a ei mi se descoperă când particip şi emoţional. De aceea, o realitate mi se deschide în toate înţelesurile ei şi se fixează în adâncimea fiinţei mele în mod plenar, dacă particip cu toată fiinţa mea la întâlnirea cu ea. Putem spune astfel, că, un credincios, păstrându-şi pentru sine şi pentru o viaţă egoistă o parte a a fiinţei lui, nu este un credincios deplin şi nu poate recepta, în mod cuprinzător, adevărul de credinţă“.

Multă inutilitate şi golire de sens în cea mai mare parte a producţiilor de televiziune

În continuare, diac. Sorin Adrian Mihalache a vorbit despre puternica legătură ce există între lumina fizică şi vedere: „Viaţa noastră e trăită într-o lume a luminilor, şi civilizaţia în care trăim este o civilizaţie plină de lumină. În felul acesta, putem vedea o realitate care se leagă de un înţeles al cuvântului lumină, anume vederea. Lumina şi vederea pot fi exprimate în limba latină, prin acelaşi cuvânt: «lumen». Vederea ocupă foarte mult în harta simţurilor noastre şi în relaţia noastră cu lumea. O parte foarte importantă din ceea ce ştim, din ceea ce cunoaştem în lumea sensibilă ni se dezvăluie prin lumină. Acesta este şi motivul pentru care industriile entertainementului folosesc din plin mesajul vizual. Psihologia a constatat deja că noi reţinem aproximativ 80% din ceea ce vedem şi doar 20% (aprox.) din ceea ce auzim. Pe de altă parte, în această capacitate de a vedea a lumii, prin intermediul luminii, printr-un canal atât de important (vederea) se descoperă şi una din vulnerabilităţile omeneşti, pentru că sensibilitatea vizuală poate fi, deopotrivă, şi poartă prin care intră în om multe lucruri nefolositoare sau chiar vătămătoare. Prin văz poate intra în om şi frumuseţea, însă tot prin văz poate intra şi frumuseţea străină, care tulbură armoniile noastre interioare. Dacă vom face exerciţiul acesta, ca timp de o săptămână sau două, să nu privim în niciun fel vreun produs de televiziune, după această perioadă vom constata mai uşor multa inutilitate şi golire de sens prezentă în cea mai mare parte a producţiilor de televiziune care stau în vârful audienţelor publice. Din aceste cauze, Sfinţii Părinţi au fost foarte atenţi la modul de întrebuinţare a simţurilor, a văzului în speţă, vorbind despre o atenţie privitoare la maniera de întrebuinţare a simţului vizual“.

Invitatul a subliniat apoi că retragerea din lumea sensibilă descoperă o lume mai luminoasă decât orice spectacol lumesc, anume lumea inteligibilă: „Pentru cei care au curajul şi dorinţa de a se retrage din această lume şi de a încerca să vadă altceva, dincolo de ceea ce se vede cu ochiul fizic, vor fi surprinşi să descopere o lume mai spectaculoasă decât orice spectacol omenesc, mai impresionantă decât orice am putea să ne imaginăm în materie de impresii. Această lumea este cea inteligibilă, care, după cum afirmă Sfinţii Părinţi, stă ascunsă în lumea sensibilă. Aşadar, aceleaşi lucruri pe care le vedem cu ochii fizici au mai multe înţelesuri. Cineva le vede din perspectiva omului pătimaş, care vrea să folosească acele lucruri pentru plăcerea sa, cineva le vede din perspectiva omului sensibil, care receptează forma şi culoarea unui lucru şi se bucură de proporţiile lui, tot aşa cum cineva privind poate trece dincolo de suprafaţa sensibilă, de formă şi culoare şi ajunge să vadă ceea ce se poate vedea dincolo de formă şi culoare. Lumea inteligibilă este lumea pe care noi o înţelegem, este mai cuprinzătoare decât ceea ce putem vedea fizic. Aşa cum ochiul vede lucruri sensibile, mintea vede când înţelege“.

În ultima parte a conferinţei,  diac. Sorin Adrian Mihalache a vorbit despre credinţă, văzută de Sf. Grigorie Palama ca „o înţelegere mai presus de înţelegere“. În cea de-a doua parte a conferinţei, invitatul a răspuns întrebărilor adresate de cei prezenţi.

Citește despre: