La Catedrala mitropolitană din Iaşi a fost săvârşită marţi dimineaţă Sfânta Liturghie, la finalul căreia s-a oficiat Parastasul pentru vrednicul de amintire patriarh Teoctist. Pentru sufletul Preafericirii Sale s-au rugat numeroşi ieşeni care vin deseori în sfântul lăcaş, precum şi pelerinii care aşteptau să se închine la racla Sfintei Cuvioase Parascheva. Pr. prof. dr. Ion Vicovan ne-a amintit câteva repere din viața patriarhului Teoctist, remarcând rolul pe care l-a avut Preafericirea Sa în istoria Bisericii noastre. "Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist a fost de neam din Moldova, ceea ce este important, pentru că cei mai mulți dintre patriarhii noștri au fost și din alte zone ale țării, cum dealtfel este și firesc. Având în vedere că Biserica lui Hristos din Moldova deține cele mai multe așezări monahale, după cum și faptul că tot aici se află cei mai mulți monahi și monahii, mi se pare firesc ca și cel care este în fruntea Bisericii să fie ales și din Moldova. În al doilea rând, patriarhul Teoctist a avut cea mai longevivă viață. Legat de faptul aceasta, Preafericirea Sa este și patriarhul care a avut cea mai lungă viață monahală, din anii de viață, aproape 93, aproximativ 80 dintre aceștia au fost petrecuți în mănăstire, ceea ce înseamnă foarte mult. A primit o educație creștină temeinică din familie, după care a îmbrațișat viața monahală la astăzi cunoscuta, atunci mai puțin cunoscuta Sihăstrie a Voronei. Datorită viețuirii Preafericirii Sale acolo, această aşezare monahală a căpătat în timp o importanță din ce în ce mai mare. Patriarhul Teoctist a fost tuns în monahism la Bistrița, a închinat o perioadă chiar ca exarh al Catedralei mitropolitane unde astăzi (n.r. ieri) a avut loc pomenirea, după care a fost invitat în clerul superior, deținând importante funcții, apoi titular la mai multe eparhii din țară, după care mitropolit și în final, din anul 1986 până la trecerea la viața veșnică, în 2007, timp de mai bine de două decenii a condus Biserica Ortodoxă Română", a spus decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi.

Experiență monastică aparte

Cel de-al treilea element la fel de important, a mai adăugat părintele decan Ion Vicovan, este acela că Părintele Patriarh Teoctist a păstorit Biserica lui Hristos din România în cele două perioade: final de perioadă comunistă și de început de libertate. "Patriarhul Teoctist a păstorit aproximativ patru ani de zile în perioada comunistă, timp în care s-a confruntat, după cum avea să afirme, cu multe dificultăți. În acea perioadă începuse procesul demolării bisericilor, în special din București și nu numai, iar noi lăcaşuri de închinăciune se ridicau foarte greu. Ca și alți părinți patriarhi ai Bisericii noastre, PF Teoctist a ctitorit o frumoasă biserică în Victoria, judeţul Botoşani, satul său natal, în acei ani grei de comunism. Importanța ei este mai mare cu cât în acel timp se construia atât de greu un nou locaș de cult. După anii '90, a fost în fruntea Bisericii într-o perioadă foarte tulbure, pe care aș numi-o «de așezare». De aceea, cred că Dumnezeu l-a ales în mod providențial. De altfel, analizând viața tuturor patriarhilor bisericii noastre, în număr de cinci până acum și având în vedere pregătirea lor, pe de-o parte, iar pe de altă parte viețuirea ca și contextul în care au fost chemați la conducerea Bisericii, am ajuns la convingerea că Dumnezeu i-a așezat pe fiecare la timpul potrivit și în epoca potrivită. PF Teoctist avea o vârstă deja venerabilă când a fost înscaunat ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Datorită vârstei, a beneficiat de o experiență monastică aparte, a avut o experiență administrativ-bisericească aparte, în sensul în care a condus mai multe eparhii, atât în calitate de episcop cât și în calitate de arhiepiscop și mitropolit, ceea ce i-a conferit o autoritate care a fost neaparat necesară după anii '90", a adăugat pr. prof. dr. Ion Vicovan.

Model de păstorire

Părintele Patriarh Teoctist a avut în timpul părstoririi Sale un moment de încercare, retrăgându-se de bunăvoie, timp de două luni de zile, la Mănăstirea Sinaia. Cei care i-au cerut în mod vehement și de drept retragerea, au constatat că totuși este bine ca el să revină. "Experiența sa duhovnicească și administrativ-bisericească, vârsta și autoritatea de care se bucura pe plan național și internațional au facut ca el să fie cel mai potrivit om pentru a conduce Biserica de la o anumită perioadă comunistă, la o alta, de democrație. În anii '90 s-au făcut multe lucruri, chiar în mod neașteptat de frumoase și de benefice pentru Biserică, începând cu înmulțirea numărului eparhiilor și implicit al ierarhilor, introducerea învățământului religios în școlile publice, şi continuând cu reluarea activității social-filantropice, care fusese închisă în mod brutal în anul 1948. A reorganizat diaspora românească, s-au înmulțit publicațiile și școlile teologice la nivel de seminar sau de facultate de teologie, a sporit numărul așezămintelor monahale, redeschizându-le pe cele închise în perioada comunistă și înființând altele noi. Biserica Ortodoxă Română de după anii '90 cunoaște o dezvoltare fără precedent în istoria ei, fiind aduși în viața monahală mai mulți tineri, printre care și actualul Patriarh, Preafericitul Daniel, care a fost un sprijin în activitatea Părintelui Patriarh Teoctist. La fel, IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care a fost ucenic al Preafericitului Teoctist, a învățat mult din viața Preafericirii Sale. Fiind un membru al Sfântului Sinod cu o vechime însemnată, sunt convins că cei mai mulți, dacă nu toți cei din rândul membrilor Sfântului Sinod, l-au avut ca model de păstorire, în perioada de dinainte și de după anii '90. Ziua de astăzi (n.r. ieri) este una de comemorare, dar în același timp este și una de aniversare pentru Biserica noastră. Patriarhul Teoctist a scris în istoria Bisericii noastre pagini luminoase. De aceea, noi suntem datori în fața lui Dumnezeu să-l pomenim cu recunoștință, să-i mulțumim pentru toate darurile și să ne rugăm ca Dumnezeu sa-l așeze în ceata drepților și în rândul sfinților pe care i-a slujit cu fidelitate pe toată durata vieții", a accentuat pr. prof. dr. Ion Vicovan.