Sărbătoarea hramului Bisericii ieșene „Sf. Haralambie” a debutat duminică seară cu slujba Vecerniei unite cu Litia, oficiată de IPS Mitropolit Teofan, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi, în prezența a câteva sute de credincioși.

La final, în cuvântul rostit, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a scos în evidenţă două dintre virtuţile Sfântului Haralambie, anume smerenia şi îndrăzneala sfântă, calități ce ar trebui urmate de fiecare dintre noi:„Sfântul Mare Mucenic Haralambie a fost preotul cel smerit, cel binecuvântat de Dumnezeu cu mulți ani, jertfitorul tainelor celor de Sus, iconomul tainelor cerești pentru credincioșii pe care i-a condus spre mântuire. Smerenia a fost veșmântul lui, însă această virtute nu l-a împiedicat pe marele Haralambie să-L mărturisească cu îndrăzneală și curaj pe Domnul Hristos, arătându-ne tuturor că, pentru a zbura către Dumnezeu și a trăi frumos pe acest pământ, avem nevoie de aceste două aripi: smerenia, fără de care nu poate fi mântuire, și îndrăzneala cea sfântă, pe de cealaltă parte, virtute pentru dobândirea căreia preoții se roagă în timpul Sfintei Liturghii de mai multe ori”.

Prezent la slujba de seară, părintele Toma Gradinaciuc, protopop al Protopopiatului Iași 1, a făcut o caracterizare succintă a parohiei „Sf. Haralambie” din Iaşi:„ Această parohie este una micuță, poate una dintre cele mai mărunte din orașul Iași, însă, prin grija părintelui paroh Radu Brânză, se desfășoară în ea o activitate deosebit de frumoasă; pe lângă programul liturgic, au loc în această comunitate activități misionar- caritative de mare importanță. Amintim aici Cantina pentru bătrâni «Sf. Haralambie», prin intermediul căreia, cu ajutorul unor tineri voluntari, mai multe persoane vârstnice care nu se pot deplasa primesc hrană”.

„A plecat genunchiul la racla Sfântului Haralambie și, în mai puțin de o lună, a venit din nou la mine plângând, cu o scrisoare și o fotografie primite de la fata sa, care era în viață”

La final părintele paroh Radu Brânză a mulţumit tuturor celor prezenţi la slujbă şi a aminit despre câteva moment în care comunitatea parohială pe care o păstorește a primit din partea Sfântului Haralambie ajutor : „Eram în anul în care ne străduiam să schimbăm stranele la biserică, și deși strânsesem o sumă de bani, aceștia nu ajungeau. Venise momentul când trebuia să încheiem lucrarea și, deși știam că nu aveam banii necesari, i-am chemat pe muncitori să finalizeze ceea ce au început. Chiar în ultima zi a lucrării, a venit un om a lui Dumnezeu și mi-a oferit, fără să-i spun cât, exact suma care lipsea pentru plata muncitorilor, una deloc mică. De asemenea, îmi aduc aminte, și spun acest lucru pentru a arăta că Sfântul Haralambie ajută nu doar în cele materiale, că a venit într-o zi la mine o creștină în vârstă și foarte supărată pentru că, de mai bine de 20 de ani, nu mai știa nimic de fiica ei. A venit de mână cu nepoatele, care de-acum terminaseră liceul, și, plângând, mi-a spus: «Părinte, a plecat fata mea și mi-a lăsat nepoatele mici în grija mea. Iată, acum acestea au terminat liceul, și eu nu mai știu absolut nimic de cea căreia i-am dat viață»”. A plecat genunchiul la racla Sfântului Haralambie și, în mai puțin de o lună, a venit din nou la mine plângând, cu o scrisoare și o fotografie primite de la fata sa, care era în viață și muncea în străinătate.

Programul liturgic dedicat hramului de la Biserica „Sf. Haralambie” din Iași a continuat luni dimineaţă, oficiindu-se în sobor de preoți și diaconi Acatistul Sfântului, Agheasma mică, Utrenia, Sfânta Liturghie şi pomenirea ctitorilor.