Partenie, Patriarh de Constantinopol, despre binefacerile lui Vasile Lupu față de Biserica sa, pentru care i se dau moaștele Sfintei Paraschiva.

Partenie, cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolei, Romei celei Nouă, și Patriarh ecumenic.

E lucru vădit și dovedit în Scriptura Veche și în cea Nouă că întru toate Pronia dumnezeiască și totdeauna are grija tuturor lucrurilor, văzute și nevăzute, a celor de pe pământ adică și a celor din ceruri, și cu dumnezeiasca ei putere și lucrează și păstrează și ține toate și fără dânsa nici un lucru nu s-a făcut, iar cel ce cugetă și plănuiește lucruri potrivnice ei, cade din harul lui Dumnezeu și din ființa celui ce le vede, precum trufașul acela și mândrul, Luceafărul; dacă deci un nor mic va risipi și va ascunde vremelnic unul din lucruri, lipsit de acel har dumnezeiesc, sau pentru încercare, ca în cazul lui Iov acela, sau pentru învățătură, cum spune Ecleziastul, sau altfel, iarăș din aceiaș dumnezeiască Pronie se întoarce înapoi ca înainte și-și iea tămăduirea, căci, prin lucrarea acestui har dumnezeiesc, nimeni dintre cei de demult și dintre cei de acum nu rămâne neîmpărtășit și lipsit de dânsa, precum și Biserica cea catolicească și apostolească, ce se chiamă și se zice a fi mireasa lui Hristos după Sfânta Scriptură, prin care toți cei cucernici se învrednicesc de Împărăția cerurilor.

De oare ce deci, pe când Marea Biserică a noastră petrecea în mulă bunătate și în pașnică stare și fiind îndreptată apostolicește și după canoane de către răposații Patriarhi de demult, ce au fost pe vremuri, dușmanul, urâtor al binelui și rău întru toate, al adevărului a pornit mare războiu și tulburare împotriva ei, așa încât să fie lipsită și de toate multele ei bunuri și să cadă în datorie foarte grea și cu neputință de suferit din partea protivnicilor și dușmanilor ei, supt cari au căzut asupră-i multe lucruri grozave și pedepse ce nu se pot îndura (precum știu mulți) și fără măsură, și ar fi ajuns ea la cea mai mare pustiire și la peirea desăvârșită a creștinilor drept-credincioși, căci noi nu mai putem să ne împotrivim și să apărăm de grozavele cereri, care se făceau zilnic și necontenit împrumutătorii și celelalte greutăți fiind nemăsurate și de nesuferit, dar Dumnezeu cel prea-bun, acela care voiește totdeauna mântuirea celor cucernici și mai ales păstrarea și trăinicia Marii Biserici, a lucrat în inima prea-strălucitului și prea-creștinului Domn a toată Moldovlahia, domnul Io Vasile Voevod, fiul sufletesc prea-dorit și iubit al Smereniei Noastre, care, mistuit de iubirea lui Dumnezeu, s-a mișcat încă de acasă și nu numai acum și-a arătat neîndemnat de nimeni bunătatea sa către Biserica cea Mare și de la dânsa am și luat oarecare ușurare și despovărare a datoriilor de nesuferit și nenumărate, dar și pe urmă făgăduiește bucuros și din toată inima să ajute după puteri Marii Bisericii și Smereniei Noastre și să fie apărător și ajutător în toate și să se afle gata a se împotrivi și a izgoni și a pune pe fugă orice dușman și potrivnic al Bisericii și al nostru și a răspinge prin cumintea sa cârmuire nevoile ce ar veni și supărările și cu totul să ne curețe, biserica lui Hristos și pe noi, de datoria cea nesuferită și să nu lase pe nimeni a încălca hoțește Biserica, precum toate se văd scrise după chipul și numele lor în tomul sinodicesc ce s-a făcut.

Pentru binefacerile și făgăduielile făcute de bună voia lui, cu îndemnul lui Dumnezeu, ale prea-strălucitului și prea-cucernicului Domn aceluia, Smerenia Noastră, și împreună cu Sfântul Sinod cel desăvârșit din jurul nostru, al pre-sfinților arhierei, întru Duhul Sfânt iubiți frați ai noștri coliturghisitori, al pre-cinstiților clerici, al prea-evlavioșilor preoți, al pre-destoinicilor și pre-nobililor fruntași și ai celorlați, al tuturora, negăsind nimic alta vrednic și cuviincios pentru a mulțămi celui prea-cucernic și întru toate prea-ortodox Domn aceluia, ca semn de mulțămire față de dânsul și de sfințire a țerii lui, decât că, din sfintele moaște ale Marii Biserici a lui Hristos pe care o cârmuim, am judecat și am dat cu chibzuința tuturora, de obște, cari s-au învoit în această privință și nu s-au împotrivit, adecă: arhierei, clerici, preoți, fruntași mireni și alții, a se da sfintele moaște ale cucernicei maicei noastre Paraschiva cea nouă, pe de o parte, cum s-a spus mai sus pentru sfințirea și binecuvântarea acelui loc al Bogdaniei, iar, pe de alta, pentru lauda și mulțămita și slava binefăcătorului aceluia al Bisericii celei Mari, acel prea-strălucit și împodobit cu toată dreptatea și tot adevărul Domn a toată Moldovlahia, care a arătat atâta grăbire și gust de a înlătura greutățile Bisericii celei Mari și ale Smereniei Noastre și care și de acum înainte a hotărât și a făgăduit s-o sprijine și s-o scape de primejdia amenințătoare a datoriilor de nesuferit și să ne păzească în pace și netulburați, și pe dușmanii și protivnicii noștri și ai Bisericii ce s-au pornit, în orice chip ar fi ca să tulbure și să supere Biserica și pe noi, să-i gonească, cu puterea și ajutorul lui de Domn, - astfel s-a judecat și s-a hotărât de tot Sfântul Sinod a se face cu acele sfinte moaște ale Sfintei Paraschive.

Și pentru aceasta s-a făcut și această scrisoare sinodicească patriarhicească de asigurare și s-a așternut în această condică a Sfintei Biserici a lui Hristos cârmuită de mine pentru arătarea tuturora și sigurnața hotărârii și chibzuirii obștești.

În luna lui Maiu, indicția a patra, 1641.

†Partenie, cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolei, Romei cele nouă, și Patriarh ecumenic.

†Al Heracleii Ioanichie. - †Al Chalkedonului Pahomie. -†Al Adrianopolei Partenie. -†Al Târnovei Macarie. -†Al Nicomediei Chiril. -†Al Monembasiei Neofit.-†Al Atenei Daniil. -†Al Paleopatriei Teofan. -†Al Lachedemoniei Ioasaf. -†Al Filipopolei Gavriil. -†Al Demoticei Climent. -†Al Viziei Damaschin și †Al Varnei Partenie.

Logofătul-cel-Mare al Marii Biserici, Laskaris.

Economul-cel-Mare al Marii Biserici, preotul Hristodul.

Sachelariul-cel-Mare al Marii Biserici, preotul Teologu.

Skeuophylaxul Marii Biserici, Hrisoscul.

Retorul-cel-Mare al Marii Biserici, Mihail.

Eclesiarhul Marii Biserici, Mihail.

Protecdicul-cel-Mare al Marii Biserici, Thoma.

Sachelariul Marii Biserici, Gheorghe.

(Documente privitoare la Istoria Românilor, volumul XIV al colecției "Hurmuzaki". Documente grecești privitoare la Istoria Românilor publicate după originale, copiile Academiei Române și tipărituri de Nicoale Iorga, sub auspiciul Ministerului Cultelor și al Instrucțiunii și ale Academiei Române, Librăriile Socec & Co., C. Sfetea, Pavel Suru, București, 1915)