Mănăstirea Eşanca, ocrotită de Sfânta Treime, Sfântul Serafim de Sarov şi Sfânta Cuvioasă Parascheva, şi-a serbat vinerea trecută hramul de vară. Pelerinii au participat la Sfânta Liturghie şi s-au închinat în lăcașul de cult al mănăstirii, ce adăposteşte un fragment din moaştele Sfântului Serafim de Sarov, adus de către părintele Cleopa Stefanovic Srdjan din Serbia, precum și părticele din sfintele moaște ale Sfintelor Fericite Parascheva, Pelaghia şi Maria, şi ale Cuvioaselor Alexandra, Elena şi Marta, ucenicele Sfântului Serafim,  aduse de la Mănăstirea Diveevo din Rusia și donate așezământului monahal de la Eșanca de către ierom. Ambrozie Ghinescu, egumenul Schitului Procov de la Mănăstirea Neamţ.Programul liturgic al sărbătorii a început  joi, 18 iulie, cu slujba Privegherii în cinstea Sfântului Serafim de Sarov, şi a continuat în ziua hramului cu slujba Sfintei Liturghii, urmată de o slujbă de pomenire, ce au fost oficiate de un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte, alături de protos. Serafim Grigoraş, slujitor la Catedrala mitropolitană din Iași și ctitorul Mănăstirii Eşanca, arhim. Nichifor Horia, stareţul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi şi exarhul administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor, arhim. Hrisostom Rădășanu, consilier educațional al Arhiepiscopiei Iașilor, pr. Bogdan Racu, inspector în cadrul Sectorului Învăţământ al Arhiepiscopiei Iaşilor, protos. Arsenie Hanganu, egumenul Mănăstirii Cetăţuia. Răspunsurile la strană au fost date de un grup de studenți și absolvenți de Teologie, dirijați de diac. Ciprian Rusu.

„Când prăznuim un sfânt, îl avem cu noi împreună rugător”

În cuvântul adresat credincioşilor la finalul Sfintei Liturghii, arhim. Nichifor Horia a prezentat câteva crâmpeie din viața sfântului prăznuit, subliniind și foloasele duhovnicești ale cinstirii sfinților bineplăcuți lui Dumnezeu: „Prăznuirea Sfântului Serafim de Sarov în ziua când a fost proslăvit întru sfinți, este o zi de bucurie în întreaga Biserică și o zi de sărbătoare și de prăznuire în mod special pentru Mănăstirea Eșanca, dar și pentru întreaga localitate de aici și împrejurimile ei. Avem încredințarea că atunci când îl prăznuim pe Sfântul Serafim de Sarov, sau când prăznuim un sfânt în mod deosebit, nu facem doar pomenire a vieții și a faptelor sale de credință, ci, în primul rând, îl avem cu noi împreună rugător, sfântul ajutându-ne în luptele noastre și fiind împreună cu noi când primește proslăvirea pe care i-o aducem. Când de Mântuitorul s-au apropiat cei care nu credeau în înviere, Hristos le-a spus de «Dumnezeul lui Avraam, a lui Isaac și a lui Iacov», de unde aflăm că Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii, al celor care au înviat, pentru că însuși cuvântul Domnului pe care l-au trăit și în care au crezut i-a înviat pe ei. Îl proslăvim pe Sfântul Serafim de Sarov, pentru că el, încă din timpul vieții sale, a fost plin de Duhul Sfânt, L-a cunoscut și L-a văzut pe Dumnezeu și L-a făcut cunoscut pe El și oamenilor care s-au apropiat cu credință. Sfântul Serafim L-a cunoscut pe Dumnezeu în nevoințe pe care noi astăzi nu le putem purta, nici nu putem gândi cu adevărat către ele, sau, mai rău, nici măcar nu încercăm să ne îndreptăm spre ele, uitând că atunci când încercăm să facem ceva pentru Domnul, El ne întărește. Înțelepciunea Sfântului Serafim al Sarovului, sfintele lui moaște și minunile lui, ne îndeamnă și pe noi să înțelegem și să credem că Dumnezeu este cu noi cu adevărat până la sfârșitul veacurilor și lucrează în viața noastră și în istorie, și că nu trebuie să ne lăsăm copleșiți de minciuna din jur, de greutățile de zi cu zi, ci să păstrăm și noi blândețea, smerenia și dragostea de oameni. Sfântul prăznuit astăzi, care a purtat niște nevoințe extraordinare, cum ar fi nesomnul, nemâncarea, retragerea în pustie, îi primea pe oameni cu bunăvoință, fără asprime, fără să-i certe și fără să-i înfricoșeze, ci mai mult decât atât, atunci când întâlnea un om, îi spunea «Hristos a Înviat, bucuria mea!», fiind pentru noi model de dragoste și răbdare”.

La final, protos. Serafim Grigoraş, ctitorul Mănăstirii Eşanca, a mulţumit preoţilor slujitori şi credincioşilor prezenţi pentru împreuna slujire şi împreuna rugăciune, arătând că „sărbătoarea Aflării moaştelor Sf. Cuv. Serafim de Sarov este un strigăt al Bisericii, un glas al lui Dumnezeu care răsună cu putere, un cuvânt al conștiinței creștine, care se adresează tuturor credincioșilor pentru a găsi calea cea potrivită pentru a face loc îngerilor și sfinților în viețile lor”.

Mănăstirea Eşanca a fost înfiinţată la începutul anului 2010 cu sprijinul protos. Serafim Grigoraş, slujitor la Catedrala mitropolitană din Iaşi. Toate lucrările acestei aşezări monahale s-au efectuat sub directa supraveghere a Preasfinţitului Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. Stilul arhitectonic al mănăstirii este cel tradiţional, lăcaşul sfânt fiind pictat de către Constantin Diaconescu, ucenicul renumitului artist Călin Drăgoi. Catapeteasma bisericii a fost realizată de sculptorul Irinel Cotfas, din Grumăzeşti-Neamţ. Specific acestui aşezământ monahal este ritualul de a înconjura biserica de trei ori la finalul slujbei Utreniei de la ora 18:00. Stareță este monahia Petronia Ilaş, iar în prezent viețuiesc la această mănăstire 12 monahii.