Aghiasma Cuviosului Gherontie de la Schitul „Sfânta Ana” din Athos

Locuri de pelerinaj

Aghiasma Cuviosului Gherontie de la Schitul „Sfânta Ana” din Athos

    • Aghiasma Cuviosului Gherontie de la Schitul „Sfânta Ana” din Athos
      Aghiasma Cuviosului Gherontie de la Schitul „Sfânta Ana” din Athos / Foto: Silviu Cluci

      Aghiasma Cuviosului Gherontie de la Schitul „Sfânta Ana” din Athos / Foto: Silviu Cluci

    • Aghiasma Cuviosului Gherontie de la Schitul „Sfânta Ana” din Athos
      Aghiasma Cuviosului Gherontie de la Schitul „Sfânta Ana” din Athos / Foto: Silviu Cluci

      Aghiasma Cuviosului Gherontie de la Schitul „Sfânta Ana” din Athos / Foto: Silviu Cluci

    • Aghiasma Cuviosului Gherontie de la Schitul „Sfânta Ana” din Athos
      Aghiasma Cuviosului Gherontie de la Schitul „Sfânta Ana” din Athos / Foto: Silviu Cluci

      Aghiasma Cuviosului Gherontie de la Schitul „Sfânta Ana” din Athos / Foto: Silviu Cluci

Acest izvor se află la 200 de metri mai jos de Chilia „Sfântul Pantelimon” şi curge până astăzi fără să sece.

La jumătatea potecii dintre „Sfânta Ana” şi Kerasia, după aproape o oră de urcuş obositor, pe partea stângă se află chilia „Sfântul Pantelimon”, aşezată într-un loc pustiu şi înalt. După cum mărturisesc părinţii de demult, chilia a fost construită de Cuviosul Gherontie, ultimul egumen al Mănăstirii Vuleftiria (astăzi se mai păstrează o chilie cu acelaşi nume în partea de jos a „Sfintei Ana”, pe malul mării).

Se spune că din pricina incursiunilor piraţilor, frecvente în secolul al XIV-lea, obştea mănăstirii Vuleftiria s-a mutat mai sus şi acolo au construit Schitul Lavrei, numit mai târziu Schitul „Sfânta Ana”.

Dorind mai multă linişte, Cuviosul Gherontie, alături de un ucenic de-al său, a venit în acest loc şi a ridicat chilia „Sfântul Pantelimon” ca loc de asceză. Deoarece nu exista apă, iar ucenicul său cârtea pentru aceasta, Cuviosul Gherontie a rugat-o pe Maica Domnului să scoată apă din stâncă. Maica Domnului, fireşte, ca o mamă duioasă l-a ascultat şi a scos apa din crăpătura unei stânci deasupra chiliei. Apa aceasta s-a numit mai apoi aghiasmă.

După un timp, ucenicul cuviosului Gherontie, fiind tânăr și având putere, l-a rugat pe cuvios să-i dea voie să facă o mică grădină și să pună legume, de care să se folosească. După multă insistență, a primit binecuvântarea cuviosului de a se ocupa de grădină. De îndată ucenicul a zidit terase, a adus pământ şi a început să alunece de la vieţuirea pustnicească, neglijându-şi îndatoririle duhovniceşti şi rugăciunea pentru lume. S-a gândit să deschidă cu o daltă crăpătura stâncii, ca să scoată mai multă apă, pentru a-şi uda grădina. Dar Maicii Domnului nu i-a plăcut lucrul acesta și a doua zi a secat izvorul.

Văzând acestea, cuviosul și-a dat seama de greșeala lui și s-a rugat Maicii Domnului să le ierte greșeala și să le dea din nou apă. După multă rugăciune s-a arătat Maica Domnului și i-a spus: „Oare până acum v-a lipsit ceva? Nu m-am îngrijit eu de toate? De ce, dar, v-ați apucat de făcut grădină? Iar dacă vreți să vă osteniți, atunci ia o piatră și arunc-o la vale!”. Luând cuviosul o piatră și aruncând-o, în locul unde a căzut piatra a izvorât un izvor cu apă curată și rece. Atunci Maica Domnului s-a făcut nevăzută.

Acest izvor se află la 200 de metri mai jos de chilie şi curge până astăzi fără să sece.