„Ai lui Ștefan, noi oșteni” – 12 ani de promovare a credinţei ortodoxe şi a tradiţiei româneşti
Grupul vocal-tradițional „Ai lui Ștefan, noi oșteni” al Liceului Tehnologic „Ion Nistor” din Vicovu de Sus, judeţul Suceava, a luat ființă în anul 2010, la inițiativa profesorului Vasile Schipor și cu binecuvântarea arhimandritului Melchisedec Velnic, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi stareţul Mănăstirii Putna.
Scopul grupului este acela de a promova valorile cultural-religioase din Bucovina. De la început, şi-a propus să ducă mai departe activitățile începute de către vrednicul de pomenire părinte protopop Ionel Maloș, trecut la cele veșnice în anul 2004. Grupul reprezintă o cinste pentru comunitatea din Vicovu de Sus și oferă un alt mod de trăire al credinței ortodoxe străbune. „În ciuda atâtor alte tentaţii cotidiene, s-a ales folclorul, tradiția ca mijloc de exprimare, de etalare a talentului şi creativităţii tinerilor noştri. Pentru noi, tradiţia este viaţă. Încerc să-i învăţ pe copii să descopere valorile autentice şi să le trăiască, să le transmită, să le pună în lumină. Cred cu tărie că «tradiţiile sunt amintirile sfinte ale omului de pe vremea când trăia în rai», cum spunea unul dintre Sfinţii închisorilor. De-a lungul timpului, prin acest grup au trecut generații de tineri liceeni, care au purtat cu resposabilitate şi cu mândrie numele de «oșteni ai Măriei Sale, Ștefan cel Mare și Sfant». Membrii grupului au participat la diferite activități culturale atat în țară, cât şi dincolo de granițe, dând mărturie prin cânt şi prin vers despre adevăratele valori ce ne reprezintă ca neam”, a menţionat profesorul Vasile Schipor.
„Promovarea tradițiilor culturale în rândul tinerilor”
Grupului vocal-tradițional îi revine frumoasa, dar greaua misiune de a continua și îmbogăţi tradiţia străbunilor noștri și să păstreze nealterat tezaurul limbii și al tradiţiilor noastre româneşti. Satele româneşti încă mai păstrează comori ale culturii populare, care leagă cu un fir roşu trecutul cu viitorul. „Originalitatea formelor de prezentare, versuri din poezia româneasca, melodii şi dansuri populare specifice zonei etnofolclorice în care ne aflăm, îmbinate într-un scenariu divers dar discret, încearcă să dea personalitate acestui grup. Reprezentând cu mândrie numele localității Vicovu de Sus, acest grup își propune promovarea respectului și interesului față de tradițiile culturale în rândul tinerilor și nu numai. Aşadar grupul este un adevărat promotor al adevăratelor valori, el nu poate fi povestit, ci trebuie văzut prin ochii acestor tineri”, a adăugat coordonatorul Grupului vocal-tradițional „Ai lui Ștefan, noi oșteni”. În colaborare cu Mănăstirea Putna au fost lansate patru DVD-uri: „Din cetatea lui Ștefan, vă colindăm an de an” – 2016, „Dragostea de neam și țară” – 2018, „Destin bucovinean. Masacrul de la Fântâna Albă” – 2019 , „Graiul neamului” – 2021. În vara aceasta, pe 2 iulie, va fi lansat al cincilea DVD, intitulat „Închinare Slăvitului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt”. Acesta este dedicat împlinirii a 30 ani de la canonizarea Sfântului Voievod Ştefan. Din anul 2010, până în prezent, au călcat pragul grupului peste 700 de tineri, fiecare dintre ei promovând iubirea pentru tradiție, cultură dar și credința și dragostea pentru Dumnezeu. „Acum, majoritatea dintre ei sunt studenți sau şi-au întemeiat o familie. Cu toţii îşi amintesc cu drag de experiențele din cadrul grupului, care i-au format și i-au clădit spiritual, care le-au cultivat valorile și talentele și i-au ajutat să devină adevărați pioni ai societății. Tinerii care fac parte din familia oștenilor îmbrățișează valorile la nivel general, nu doar prin cântec, ci prin trăire și simțire, aceștia învățând să facă din tradiție, cultură, spiritualitate, din valorile și virtuțile creștine un stil de viață pe care să-l cultive într-un mod bineplăcut lui Dumnezeu”, s-a exprimat profesorul Vasile Schipor. În cei 12 de ani de existenţă, Grupul vocal-tradițional „Ai lui Ștefan, noi oșteni” a avut o rodnică activitate atât în ţară (concerte la Ateneul Român, la Patriarhia Româna, la TVR, la Parlamentul României şi la Catedrala Mitropolitană din Iaşi), cât și în diaspora (Italia, Austria, Bucovina de Nord, Moldova şi Germania). Acesta are o deosebită colaborare cu TRINITAS TV, cu TVR dar şi cu televiziunile locale din Suceava. De asemenea, există o colaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava şi cu Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.
„Emoțiile de la fiecare prestație a noastră nu se vor uita niciodată”
Tinerii care au făcut parte din acest grup îşi amintesc cu emoţie de clipele deosebite petrecute împreună în cadrul repetiţiilor şi la evenimentele unde au prezentat momentele cultural-artistice.
În mijlocul acestei familii am dobândit cele mai frumoase amintiri, trăiri şi experiențe. Ceea ce sunt astăzi, se datorează atât acestui grup, cât și profesorului Vasile Schipor. Toate trăirile și-au pus amprenta în șlefuirea și formarea mea ca om. Acum mă uit în urmă și Îi mulțumesc lui Dumnezeu că a rânduit să fiu în sânul acestei familii. Emoțiile de la fiecare prestație a noastră nu se vor uita niciodată, deoarece fiecare loc are povestea și lecția sa de dăruit. Am învățat că oamenii simpli pot dărui și sensibiliza mai mult decât ar crede și că noi toți suntem creionul din mâna lui Dumnezeu, cu care așterne în cartea sufletului fiecărui om care ne ascultă cântând, bucurie, dragoste şi emoție. Am trecut împreună prin momente frumoase și încercări, dar cel mai important este că am rămas uniţi indiferent de situație, acest lucru fiind cea mai bună și frumoasă definiție a cuvântului «familie». Am învățat să dăruim, cei mai mari celor mici, ca de la un frate mai mare, la un frate mai mic, pentru a lăsa moștenire ceva ce, până la urmă, a fost primit de către fiecare dintre noi la un moment dat. Un an mă desparte de plecarea mea din acest grup, dar cu sufletul voi rămâne veșnic. Totodată nădăjduiesc în continuare să-mi îndeplinesc datoria așa cum se cuvine, ca soră mai mare, și să plec cu inima împăcată, conștientizând că în urma mea vor rămâne tineri de valoare care vor dărui la rândul lor poate mai mult decât am reușit eu să dăruiesc și care veșnic vor fi cu gândul la Hristos. (Maria Bodale)
„Nu voi uita niciodată emoția, fericirea, împlinirea pe care am trăit-o în cadrul grupului”
Când mă gândesc la familia oștenilor mă încearcă un amalgam de gânduri și de sentimente cărora, oricât de mult m-aș strădui să le dau formă prin cuvinte, ar fi în zadar. De ce? Pentru că nu poți defini în cuvinte un loc în care trăiești cele mai frumoase și complexe experiențe din viața ta, nu poți descrie fericirea și împlinirea pe care o trăiești ca membru al acestui grup care ușor, ușor devine parte din tine, te completează și zilnic te formează și te perfecționează ca ființă. Nu poți defini cuvântul «acasă» și mai mult decât atât, nu poți descrie în cuvinte ce simți când te gândești la familie. Grupul vocal-tradițional a devenit pentru mine o adevărată familie, un mediu în care am crescut spiritual, m-am format și mă formez zilnic, un loc în care am clădit cele mai frumoase prietenii și m-am înconjurat de oameni simpli, dar valoroși. În mijlocul familiei oștenilor m-am format, mi-am clădit principiile și valorile după care îmi ghidez existența, am plâns, am râs, am trăit intens, am învățat ce înseamnă să faci cu adevărat parte dintr-un întreg. Avându-L pe Dumnezeu în inimă și-n gând nimic nu pare imposibil. Am învățat aici cum e să împărtășești cu cineva cele mai frumoase, emoționante și puternice trăiri, am învățat că împreună suntem capabili să sensibilizăm și să transmitem prin cânt, prin vorbă, prin simplitate mai mult decât credem, că putem oferi o fărâmă de «acasă» celor aflați departe, am redescoperit o nouă definiție a cuvântului «unitate» și am învățat că noi, oamenii, suntem cel mai frumos mod prin care Dumnezeu schimbă viețile altora. Nu voi uita niciodată emoția, fericirea, împlinirea pe care am trăit-o în cadrul grupului, nu voi uita trăirile intense pe care le-am simțit aici, nu voi uita emoțiile din spatele fiecărei prestații și fără doar și poate nu voi uita experiențele și provocările peste care am trecut împreună, ca o familie. Aceste provocări ne-au unit și mai mult și ne-au învățat că nimic nu poate să doboare ceea ce este făcut cu credință, cu devotare și cu dragoste pentru Dumnezeu. Sunt recunoscătoare pentru tot ce am trăit și am învățat aici. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a oferit bucuria de a face parte din acest mic univers salvator în mijlocul căruia m-am format și am devenit cu adevărat eu. (Ioana Puha)