Aşadar, te rog, draga mea..., să nu te întristezi pentru copilul tău. Atunci când îţi va veni în minte gândul că ai pierdut copilul şi începi să te întristezi, să spui în cugetul tău: „Nu mi-am pierdut copilul. Dumnezeu care mi l-a dat, l-a luat la El. Sunt o mamă fericită, fiindcă am un copil în ceruri, lângă Dumnezeu; şi când voi pleca din lumea aceasta zadarnică, unde suntem străini, voi merge să-mi găsesc copilul, pentru a fi pururea împreună, în patria cerească, în împărăţia cerurilor, «unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă nesfârşită, bucurie negrăită şi fericire nespusă; unde este toată bunătatea şi nici un rău nu pătrunde». Când vei cugeta şi vei spune acestea, întristarea se va risipi şi va pleca. Căci atunci când ne întristăm şi ne îndurerăm, se întristează şi sufletul copilului; iar când credem şi nădăjduim că-l vom vedea, se bucură şi ne aşteaptă...

(Arhim. Filothei Zervakos, Ne vorbește părintele Filothei Zervakos, Editura Egumenița, p. 124)