Dumnezeu

„Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt”

Mai bine este a lepăda bucatele alese şi cu mâncarea cea obişnuită a ne plini trupeasca trebuință, ca să nu ne asemănăm cu norodul cel ce a slujit pântecelui în pustie.

Cum răspundem chemării lui Hristos?

„Drept aceea, iată, nu sunteţi străini şi pribegi, ci cetăţeni cu sfinţii şi cu cei apropiaţi ai lui Dumnezeu.”

La vin nu te îmbărbăta, că pe mulţi i-a pierdut beţia

Să fugim deci, fraţilor, de dracul beţiei, ca să nu fim batjocoriţi de el, ci mai vârtos să ne trezim şi să ne întărim, ca să fie întreg omul cel din lăuntru.

Noi suntem copiii lui Dumnezeu ‒ iubirea Lui nu ne părăsește niciodată

Dumnezeu nu ne lasă niciodată. Noi îl lă­săm, însă, pe El... Atunci când părinţii aduc un copil pe lume, cu cât se nevoiesc să-l crească, cu atât îl iu­besc mai mult şi îi doare pentru el. Tot astfel şi Dumnezeu, ne-a adus în lume, S-a nevoit într-un fel, ne-a crescut şi S-a ostenit să ne facă ceea ce suntem. Acum chiar dacă ar să vrea să ne lase, nu poate ‒ pentru că Îl doare pentru noi.

Biserici goale, biserici „ocupate”

Creştinii de azi au de ales între a fi credibili sau a fi penibili. Oriunde este Împărăţia, este Hristos. Şi oriunde este Hristos, este Cuvântul Lui. Cuvânt care nu poate să fie decât cu putere multă. „Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere” (I Corinteni 4, 20). Dacă noi nu mai avem putere în cuvânt, dacă nu mai avem în noi această capacitate de a trezi oamenilor dorul după Împărăţia Cerurilor, dorul după Dumnezeu, dorul după cele cereşti, înseamnă că noi nu-L avem pe Hristos şi nici nu-L lăsăm pe Hristos să lucreze prin noi. Ne plângem că oamenii nu-L mai caută pe Dumnezeu, nu mai vin spre Biserică? Problema este la noi, cei suntem deja în Biserică.

De vrei s-ajungi la Dumnezeu...

Să nu amâni la nesfârșit  Un ajutor ce ți se cere De către omul necăjit, Cu ochii umezi de durere.

Protosinghelul Vichentie Mălău intra cel dintâi în biserică şi ieşea cel mai de pe urmă

„De ce suni clopotul aşa de dimineaţă, preacuvioase?”, îl întrebau unii. „Ca să se scoale părinţii şi fraţii la rugăciune din timp, să-şi facă pravila şi canonul călugăresc.” După ce suna clopotul, bătea în uşa ucenicului, zicând: „Scoală, frate Gheorghe, la rugăciune! Hai, dragul tatei, să lăudăm pe Domnul. Iată, păsările cântă afară şi ne fac de râs!”.

Cum să alegem numele de botez al copilului

Să nu crezi că dacă copilul e mic n-are importanţă, ba are chiar foarte mare, pentru că numele de sfânt este izvorul însuşi al tuturor foloaselor pe care le va avea în viaţă.

Diavolul e contabilul greșelilor, dar Dumnezeu iartă ca un boier!

Întotdeauna, între ceea ce putem noi să realizăm și deplinătate rămâne un gol, iar acest gol este umplut de Dumnezeu. Acest act de a umple această diferență, pentru că trebuie neapărat să ajungi la plinire, se numește har. Părintele Nicolae Steinhardt are o imagine care mi-a plăcut, într-o predică de-a lui, făcând o paralelă între cum se comportă diavolul și cum se comportă Dumnezeu.

Iubirea e mai tare decât moartea

Soţii, dincolo de mormânt, sunt soţi îngereşti, însufleţiţi de iubirea cea mai curată și cerească pentru Domnul şi unul pentru altul.

Pagini