Aflându-mă la ţară, în sătucul meu din insula Chios - mărturiseşte Maria - într-o noapte, pe la ora trei, fiica noastră a început să plângă din cauza unei dureri mari care o apucase subit şi în acelaşi timp, a început să vomite. Ne-am sculat (eu şi soţul meu) şi am pornit-o cu copilul spre doctorul care se afla la o distanţă de patru kilometri.

Intrând în maşină, am spus cu toată credinţa: „Sfinte Efreme, fii tu însuţi doctor copilului meu, fă-l bine şi o să îţi aduc mii de drahme când voi veni în Atena”. Nu am apucat să termin bine rugăciunea că durerea a trecut îndată.

Întorcând privirea spre mare l-am văzut pe sfânt venind spre noi şi zicând: „Am venit, copilă”.

Îi mulţumesc din tot sufletul Sfântului Efrem că întotdeauna vine în ajutorul celui ce are nevoie de el.

(Noi minuni ale Sfântului Efrem. Minuni cu copii născuţi şi nenăscuţi, Editura Egumenița, 2009, p. 15)