Mă numesc Mădălina B. și, rugându-vă să îmi iertați deranjul și, deopotrivă, îndrăzneala, vă scriu aceste rânduri pentru a vă adresa o rugăminte izvorâtă din dorința părinților mei de a împărtăși o minune din viața familiei noastre, spre a fi mărturie și întărire în credință.

În acest sens, amintesc că părinții mei, Nastasia și Gheorghe, au trei copii: Pantelimon, Ștefan-Mădălin și eu, Mădălina. Viața părinților a fost presărată cu încercări, ca viața fiecărui creștin, dar în vara anului trecut au fost martori ai unei minuni pentru care simt și își doresc să aducă slavă lui Dumnezeu, sperând, deopotrivă, că mărturia lor poate fi de folos și celor din jur. Astfel, în vara anului trecut, în data de 14 iunie 2025, fiul lor și fratele meu, Ștefan, a fost implicat într-un accident rutier în județul Suceava, în comuna natală Botoșana, în urma căruia condiția sa medicală a fost de o gravitate deosebită. A fost intubat la locul accidentului și internat în secția ATI a Spitalului Clinic de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” de la Suceava, fiind în comă de gradul III. După cum medicii ne-au expus plastic condiția sa medicală, creierul acestuia a fost pur și simplu „zdruncinat", diagnosticele medicale principale fiind: politraumatism cu leziuni axonale difuze, contuzii hemoragice frontale stângi, parietale bilaterale și hemoragie subarahnoidiană emisferică.

În acest context, întrucât condiția medicală era foarte gravă, îndeosebi din punct de vedere neurologic, la patru zile de la accidentul rutier, fratele meu a fost transferat de la Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou" de la Suceava la Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Nicolae Oblu" din Iași, în secția de ATI. Din acest punct, lupta lui Ștefan pentru viață a fost mai intensă ca niciodată, întrucât s-a constatat atât distrucția hipotalamusului, cât și existența unor probleme pulmonare, fără a se putea interveni chirurgical pentru niciunul dintre diagnostice. Luptă în care dorința lui de a trăi a fost încununată de neîncetata purtare de grijă a lui Dumnezeu și a Maicii Domnului, în fiecare etapă, de la transfer și până în ultima de clipă de recuperare. Această lucrare minunată a fost mijlocită nu doar prin dragostea părinților, a medicilor și a apropiaților, ci și din partea a nenumărați creștini, preoți și obști monahale care l-au purtat pe Ștefan în rugăciuni. Astfel, după ce au existat nenumărate momente de cumpănă, de încercare a credinței în mod vădit, trăite îndeosebi de părinții mei, fratele meu Ștefan, la trei săptămâni, a ieșit din comă, de parcă s-ar fi trezit dintr-un somn, cerând doar să mănânce. După cum mama păstrează acest moment viu în inima sa ca o luntre către Cuvântul cel veșnic al Evangheliei despre învierea fiicei lui Iair, tot astfel, Ștefan s-a vindecat în mod miraculos, prin milostivirea lui Dumnezeu și a Maicii Domnului!

Dincolo de șansele sale minime la viață, prognosticul cel mai bun fiind că va rămâne în stare vegetativă, Ștefan a reușit ca, după o lună și jumătate, să se întoarcă în mijlocul familiei, computerul tomograf efectuat cu o zi înainte să iasă din comă, dar care a fost interpretat ulterior, probând miracolul pe care îl trăisem, toate diagnosticele fiind doar umbra prin care lumina a venit în viața lui. Acesta a fost, după ieșirea din comă, spitalizat la alte trei spitale, în vederea tratării bacteriilor, dar și a celorlalte probleme pulmonare și nu doar, precum escara. Însă, recuperarea acestuia nu a necesitat internarea în nicio clinică de recuperare neurologică, creierul său revenind la forma dinaintea accidentului rutier, urmând doar un plan de recuperare fizică. În plus, acesta nu a avut sechele neurologice, fără să îi fie atenuată niciuna dintre funcțiile neurologice sau fizice. Motiv pentru care, începând cu luna octombrie a anului trecut, acesta a revenit apt din punct de vedere medical la locul de muncă.

Cele 21 de diagnostice au fost secătuite prin dragostea lui Dumnezeu de oameni, Ștefan recuperându-se complet și îndreptându-și viața în profunzime, fiindcă minunea i-a atins nu doar trupul, ci îndeosebi sufletul, fiind martori la transformarea incredibilă a vieții sale. Cicatricea traheostomei rămâne urma miracolului pe care l-a trăit Ștefan, miracol la care noi, familia, împreună cu alți frați creștini, am fost martori. Rugăciunile au fost cu adevărat lumină atunci când întunericul părea că înghite totul. Prin iubirea lui Dumnezeu și a Maicii Domnului, întocmai cu Cuvântul Sfintei Scripturi, Ștefan a primit un dar minunat, dar prin care a renăscut acolo, „acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor".

Aceste rânduri nu pot cuprinde zilele și nopțile țesute în lacrimile tuturor celor care s-au rugat, dar îndeosebi ale mamei, până când am reușit să înțelegem lucrarea lui Dumnezeu, existând, fără îndoială, multe alte întâmplări din această perioadă care trebuie relatate. Cu atât mai mult, acest miracol a fost un dar neprețuit și pentru familia mea, pentru părinții mei, cărora le-a fost încredințată o Cruce distinctă, eu fiind diagnosticată încă de la naștere cu o boală genetică rară, numită osteogeneză imperfectă. Fapt pentru care părinții mei au încercat nu doar să îmi ofere șansa de a fi tratată la cele mai bune clinici din Europa, SUA și Canada, dar i-au încredințat, în taină, lui Dumnezeu vindecarea mea, care nu s-a înfăptuit. Ceea ce, acum, neîndoielnic, odată cu vindecarea și însănătoșirea cea minunată a fratelui meu, Ștefan, a devenit dovada insurmontabilă a planului lui Dumnezeu, care rânduiește nu doar ceea ce ne-am dori, ci ceea ce ne este cu adevărat de folos. Vindecarea lui Ștefan fiind o mărturie pentru ei și pentru noi toți că Dumnezeu a făcut și face minuni neîncetat.

Astfel, dorința sinceră, îndeosebi a mamei mele, Nastasia, dar și a tatălui Gheorghe și a fratelui Ștefan, este de a împărtăși acest dar minunat al familiei noastre, spre a fi mângâiere și speranță celor aflați la ananghie și nu doar. Aducând, deopotrivă, mulțumire lui Dumnezeu și Maicii Domnului pentru darul cel minunat și de neprețuit, cu smerenie și în încercarea de a ne învrednici de bucuria Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, fiind recunoscători, de asemenea, medicilor, preoților, obștilor monahale și tuturor celor care l-au sprijinit și l-au purtat în rugăciuni pe Ștefan. 

O zi frumoasă vă doresc! Doamne ajută!

Mădălina B.