Ierarh cu adevărat cărturar, cu o operă bogată şi nu de puţine ori inedită, Înaltpreasfinţia Sa este o personalitate bisericească de primă mărime, care a marcat istoria Bisericii Ortodoxe Române şi pe cea a Bisericii locale, din ultimii aproape 50 de ani, care au trecut de la instalarea sa în scaunul vlădicesc de la Timişoara.

S-a născut la 21 noiembrie 1923, la Caransebeş, într-o familie preoţească. Între anii 1934-1942 urmează şcoala elementară şi liceul în localitatea natală. Pleacă apoi la Bucureşti, unde va urma cursurile Facultăţii de Teologie, între anii 1942-1946. În anul 1943 este hirotonit diacon celibatar, de către episcopul Veniamin Nistor al Caransebeşului, în biserica parohiei Obreja, judeţul Caraş-Severin. În 1946 este declarat licenţiat în Teologie. După absolvirea facultăţii, se înscrie la doctorat, iar la 30 iunie 1949 îşi va susţine teza cu titlul: “Viaţa şi petrecerea Sfântului Antonie cel Mare. Începuturile monahismului creştin pe Valea Nilului”, sub coordonarea regretatului profesor Ioan G. Coman.

Revenind pe plaiurile natale, va fi numit profesor suplinitor la Academia teologică din Caransebeş (1 aprilie 1947 – 1 septembrie 1948). După desfiinţarea istoricei episcopii de aici, va merge la Timişoara, unde va fi numit în anul 1949, secretar, apoi referent principal la Centrul eparhial, iar între anii 1952-1956 ocupă funcţia de consilier cultural. Din anul 1956 îşi reia activitatea în învăţământul teologic, ca profesor la Seminarul din Caransebeş, unde predă greaca şi franceza, până la 1 martie 1959, când devine conferenţiar universitar la catedra de Îndrumări misionare a Institutului teologic din Sibiu, predând Teologia simbolică şi Limba greacă.

În anul 1960 va fi hirotonit preot de către patriarhul Teoctist Arăpaşu, pe atunci episcop-vicar patriarhal, iar la 15 decembrie acelaşi an, Colegiul Electoral Bisericesc îl alege în funcţia de episcop al Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului.

Se călugăreşte la mănăstirea Cernica din apropierea Bucureştilor, la 12 ianuarie 1961, păstrând numele de Nicolae. Este hirotonit arhiereu în biserica “Sfântul Spiridon Nou” din Bucureşti, la data de 15 ianuarie 1961, de către patriarhul Justinian Marina, instalarea în funcţia de episcop al Aradului având loc la 22 ianuarie, acelaşi an, în catedrala episcopală veche din Arad.

La 17 februarie 1962, acelaşi Colegiu Electoral al Patriarhiei Române, îl alege în scaunul vacant de arhiepiscop al Timişoarei şi Caransebeşului şi mitropolit al Banatului, iar instalarea s-a făcut Duminică 4 martie 1962, în catedrala mitropolitană din Timişoara, de către patriarhul Justinian Marina şi alţi membri ai Sfântului Sinod.

sursa: mitropolia-banatului.ro