Omul întreg este alcătuit din trup şi din suflet. Nu este doar trup căci de-ar fi aşa, ar fi asemenea animalelor; nu este nici numai suflet căci s-ar asemăna fantomelor. Omul, chip al lui Dumnezeu este alcătuit din trup şi suflet. Şi trupul şi sufletul sunt de preţ şi de folos pentru împlinirea vocaţiei omului, pentru atingerea sfinţeniei. Avem nevoie de trup pentru a face fapte bune, pentru a ne închina, pentru a posti, pentru a face milostenie. În trup ne câştigăm mântuirea. În trup suntem botezaţi, în trup primim Sfânta Împărtăşanie. Cu trupul ne ducem sufletul la biserică în sărbători pentru a-i face o surpriză şi pentru a-l veseli cu har. Cu trupul facem metanii şi ajutăm pe cel în nevoie. Faptele bune împlinite în trup, bucură sufletul, îl fac să salte. Omul are şi suflet. Sufletul, asemenea trupului, are nevoie de hrană şi are nevoie de tămăduire atunci când este rănit şi suferind. Rugăciunea de dimineaţă este micul-dejun pentru suflet; rugăciunea de seară este cina sufletului nostru. Acestea au fost câteva gânduri pe care ni le-a împărtăşit, Joi 23 noiembrie 2017, părintele Nicodim Petre(consilier eparhial), nouă, Prietenilor Sfinţilor Trei Ierarhi de la Colegiul Pedagogic ”Vasile Lupu” din Iaşi. Părintele a atins problema noastră a oamenilor dar poate mai ales a tinerilor. Tinerii umblă pe stradă şi prin viaţă cu sufletele rănite. Dacă ar curge sânge din suflete, ar picura sânge în urma noastră. Sufletele noastre sunt rănite şi nu ştim să le bandajăm, să le oblojim. Se rănesc în fiecare zi; se „zdrelesc” de indiferenţa lumii, se înţeapă în „pietrele ascuţite” pe care sunt nevoite să calce în fiecare zi. Sunt rănite de dragoste şi îşi ascund rănile, sunt rănite de ură sau nepăsare dar zâmbesc încercând să pară că nu le pasă. Dar, de ochiul celui care vede sufletele, nu pot fi ascunse „picăturile de sânge” ce rămân în urma noastră.

Am aflat însă că există un leac şi pentru suflet, un leac prea des uitat. Taina Spovedaniei. Poate fi folosit şi de tineri şi de adulţi. Nu are contraindicaţii. Nu trebuie reţetă pentru medicamente compensate, nu costă bani… Leacul este accesibil oricui doreşte să-l încerce. Dă rezultate. Sufletul se scutură de bube şi de vânătăi, scapă de răceală şi de tuse. Medicul este însuşi Hristos, Cel ce ne-a dăruit pe noi nouă înşine. El este Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre. Mulţi l-au folosit şi s-au vindecat. Cu cât apelăm mai repede la „medicament” cu atât ne eliberăm mai repede de apăsarea pe care n-o putem explica dar care ne strânge sufletul. Îţi vine să plângi, din senin, şi nu ştii ce ai?! Te simţi singur, eşti trist şi parcă fără rost? Simţi că „nu ştii dacă te duci sau vii”? Ai făcut ceva greşit  şi-ţi pare rău şi-ai vrea să te ascunzi? Este ieşire, este scăpare. Se pare că sufletul are nevoie de o „reparaţie”. Vom apela la „Leacul uitat”, la Taina Spovedaniei. Ce bucurie este atunci când se întâlnesc sufletele curate şi strălucitoare, fără zgârieturi, fără strâmbături, fără cocoaşe şi zbârcituri. Sufletele vindecate se bucură şi zâmbesc fără să folosească cuvinte. (Daniela Turcu, Colegiul Pedagogic „Vasile Lupu” - Iaşi)