IPS Mitropolit Teofan, la Mănăstirea Almaș: „Orice încălcare a poruncii lui Dumnezeu îl face pe om neputincios”

28 Martie 2016 08:52 Tudorel Rusu Arhiepiscopia Iaşilor

În Duminica a II-a din Post, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Almaş din judeţul Neamţ. La finalul slujbei, ierarhul a săvârșit o slujbă de parastas pentru membrii Sfatului Țării de la Chișinău care au ales, pe 27 martie 1918, unirea Basarabiei cu România.

Mănăstirea Almaş, situată pe valea pârâului cu acelaşi nume, descris în scrierile sale de Calistrat Hogaş, s-a bucurat duminica aceasta de vizita Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, care, în sobor de preoți și diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie în Biserica cu hramurile Duminica Tuturor Sfinților și Acoperământul Maicii Domnului. Alături de părintele stareț - arhimandritul Laurențiu Niță și de ceilalți slujtori ai mănăstirii, din sobor a făcut parte și părintele protosinghel Nicodim Petre, coordonator al Departamentului de misiune pentru tineret din Arhiepiscopia Iaşilor. Slujba arhierească a debutat cu citirea rugăciunii de dezlegare de către IPS Mitropolit Teofan.

După rostirea Evangheliei zilei, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a vorbit în cuvântul de învățătură despre actualitatea mesajului scripturistic: „Biserica ne aduce aminte de faptul că tot ceea ce s-a întâmplat în Evanghelie are importanță și pentru noi, cei de astăzi. În ce fel? Slăbănogul din Evanghelia din această zi se regăsește și în noi. Chiar dacă noi am venit la Biserică pe picioarele noastre, avem multă slăbiciune în trupurile noastre, dar mai ales în sufletele noastre. Orice păcat îl face pe om slăbănog; orice încălcare a poruncii lui Dumnezeu îl face pe om neputincios. Chiar dacă omul are sentimentul că totul merge foarte bine, dacă sufletul său este bolnav, într-o zi își va da seama de această slăbănogire care i-a cuprins sufletul, și uneori și trupul său. Slăbănogul din Evanghelie a cerut să fie dus la Hristos pentru a fi vindecat, iar noi, cu atâta boală și rană în suflete, suntem chemați pentru vindecare la Același Hristos”.

Hirotonie întru ierodiacon și două hirotesii întru protosinghel

În cadrul slujbei arhierești, monahul Casian Amăriucă a fost hirotonit întru ierodiacon de IPS Părinte Teofan, iar părinții ieromonahi David David și Teodor Scorțaru, ambii viețuitori ai Mănăstirii Almaș, au primit hirotesia întru protosinghel.

După cuvântul de mulțumire al părintelui stareț Laurențiu Niță, IPS Mitropolit Teofan, alături de soborul co-slujitor, a săvârșit o slujbă de pomenire pentru cei care au contribuit la proclamarea unirii Basarabiei cu România. Amintim că duminica aceasta s-au împlinit 98 de ani de la momentul istoric reprezentat de decizia Sfatului Țării de la Chișinău privind reunificarea Basarabiei cu România. Membrii participanți care au votat această unire au fost pomeniți în bisericile mănăstirești și parohiale din întreaga Arhiepiscopie a Iașilor.

Scurt istoric

Primii ctitori ai Mănăstirii Almaș sunt familia Vasile şi Maria Almaş , ciobani din Tara Hațegului, ajunşi aici din cauza asupririi conducătorilor maghiari din Transilvania, care doreau părăsirea credinţei strămoşeşti ortodoxe şi convertirea la calvinism. Ajutat de răzeşi, Vasile Almaş, în anul 1659, construieşte un paraclis din lemn, cu hramul Sfântul Nicolae. Paraclisul ctitorit de Vasile Almaş, devenit ulterior ieromonahul Vasile din obştea Mănăstirii Neamţ, a fost locaşul de rugăciune al schitului Almaş şi a fost distrus de tătari, cu acest prilej pierzându-şi viaţă şi Maria Almaş. Locaşul, cu hramul Sfântul Nicolae, a fost reclădit din lemn de doamna Ecaterina Cantacuzino, soţia spătarului Iordache Cantacuzino, în anul 1715.

Schitul de călugări a funcţionat până în anul 1821, când a fost prădat de eterişti, iar călugări au fost schingiuiţi şi alungaţi. Actuala biserică a așezământului monahal, construită din piatră în anul 1821, este ctitoria familiei logofătului Balş şi a primit ca hram Duminica Tuturor Sfinţilor. Ctitoria acestora a fost continuată prin zidirea pronaosului de către domnitorul Constantin Mavrocordat, care înzestrează mănăstirea cu mai multe proprietăţi şi moşii. Biserica, în formă de cruce, are trei turle aşezate pe axa est-vest, cea din mijloc fiind mai înaltă. Deşi iniţial destinată călugărilor, din 1821 mănăstirea a fost populată de maici, având ca stareţa pe maica Glafira Holban, iar ulterior pe monahia Suzana Ştefănescu, sora episcopului Melchisedec Ştefănescu, al Romanului, originar din partea locului. În urma Decretului 410/1959 maicile au fost nevoite să plece la mănăstirile Agapia şi Văratec, iar schitul a fost închis. Potrivit hotărârii Sfintei Mitropolii a Moldovei şi Sucevei din data de 12 ianuarie 1987, Schitul Almaş este reînfiinţat ca schit de monahi, pendinte de Mănăstirea Horaiţa, având ca stareţ pe părintele Zenovie Ghidescu. De la reînfiinţare, au început lucrările de reconstrucţie a schitului şi a dependinţelor. În urma hotărârii Sfântului Sinod din 22 iunie 1990, schitul devine mănăstire, având ca stareţ pe părintele arhimandrit Laurenţiu Nită. În perioada 1988-1995 se pictează biserica mănăstirii de către pictorii Moroșanu, Bratiloveanu şi Stancu din Suceava. Biserica a fost sfințită de către IPS  Mitropolit Daniel la data de 1 octombrie 1995, ocazie cu care a primit şi hramul Acoperământul Maicii Domnului.

De la același autor

Ultimele din categorie