Arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor, de doi ani în Ceruri

Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor

Arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor, de doi ani în Ceruri

    • Arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor, de doi ani în Ceruri
      Foto: Ștefan Cojocariu

      Foto: Ștefan Cojocariu

Se împlinesc astăzi, 20 mai, doi ani de la trecerea la cele veșnice a Arhiepiscopului Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor. Luni, 16 mai 2022, la prăznuirea Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan, la Mănăstirea Sihăstria Putnei, locul în care este înmormântat fostul Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, a fost săvârșită Slujba Parastasului la doi ani de la trecerea sa la Domnul.

Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a trecut la cele veșnice în data de 20 mai 2020, la ora 00:50, în urma unui al doilea atac de cord. Ierarhul avea 90 de ani, fiind, atunci, cel mai în vârstă membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

69 de ani în slujba Bisericii

Părintele Arhiepiscop Pimen s-a născut în 25 august 1929 în localitatea Greabănu, județul Buzău, la botez primind numele Vasile. A urmat cursurile medii ale liceului din Râmnicu Sărat, după care, între 1948 şi 1951 a studiat la Semi­narul monahal de la Mănăstirea Neamţ, ca frate de mănăstire, absolvind în 1951. La 10 martie 1951 a fost tuns în monahism, pri­mind numele Pimen, iar la 29 iunie acelaşi an a fost hirotonit întru ierodiacon.

În anul şco­lar 1951-1952, a fost numit profesor pen­tru ciclul al ll-lea în cadrul Şcolilor mănăs­tireşti de la Neamţ şi Secu, apoi pedagog la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ (1952-1953). Între 1953 şi 1957 a urmat Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, unde a obţinut licenţa cu lucra­rea „Personalitatea Fericitului Augustin oglindită în confesiunile sale”. A fost hirotonit întru ieromonah în anul 1957. În perioada 10 octombrie 1976 - 1 ianuarie 1977 a urmat cursurile de limba germană la Universita­tea din Köln. Bun slujitor şi gospodar, a fost numit iconom şi apoi stareţ al Mănăstirii Putna (1957-1961). În continuare, a împlinit diferite ascultări: preot duhovnic la Mănăstirea Văratec (1961-1962), preot la Mănăstirea Durău (1962-1964), muzeograf la Mănăs­tirea Putna (1964-1974). Între timp a fost hirotesit protosinghel (1966) şi arhiman­drit (1975). Între 1974 şi 1978 a fost stareţ la Mănăstirea Sfântul loan cel Nou de la Suceava.

De la 1 februarie 1978 a slujit la Reprezentanţa Patriarhiei Române din Ierusalim. Între anii 1979 şi 1982 a fost exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia laşilor. La recomandarea Arhiepiscopului şi Mitropo­litului Moldovei, Teoctist Arăpaşu, pe 10 ianuarie 1982 a fost ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei laşilor, cu titlul de Sucevea­nul şi hirotonit la 24 iunie 1982. În urma reînfiinţării Arhiepiscopiei Sucevei, pe 24 ianuarie 1991, a fost ales Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor şi instalat la Suceava pe 3 martie 1991. Pe lângă fructuoasa activitate misionar-pastorală şi administrativ gospodărească a publicat şi diverse studii, îndeosebi cu privire la iconogra­fia bisericească, dar şi articole, cronici, recenzii în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei” sau „Candela” (de la Suceava), făcând totodată parte din delegaţii care au reprezentat Biserica Ortodoxă Română în străinătate.

Muzeu memorial la Mănăstirea Sihăstria Putnei

Zilele trecute, într-un răspuns scris oferit unui credincios care i-a scris la rubrica „Răspunsul Ierarhului” de pe site-ul eparhiei, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a confirmat că la Mănăstirea Sihăstria Putnei va fi înființat un muzeu memorial în cinstea predecesorului Înaltpreasfinției Sale în scaunul de arhipăstor al Sucevei și Rădăuților. „Lucrurile personale ale Înaltpreasfințitului Părinte Pimen se află în căsuța sa de la Sihăstria Putnei. Personal, am inițiat la Sihăstria Putnei un muzeu în memoria vrednicului de pomenire Părinte Arhiepiscop Pimen, dar, din păcate, din lipsă de fonduri, încă nu au început lucrările. Să sperăm că se va realiza și acest proiect, care este foarte generos. Doamne, ajută!”, a adăugat ierarhul.

Ne rugăm ca Hristos, Mântuitorul lumii, să-l odihnească în ceata sfinţilor, unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţa cea fără de sfârşit.

Veşnica lui pomenire!

Citește despre: