Arhimandritul Roman Braga

Părintele Arhimandrit Roman Braga s-a născut în Condrița, Județul Lăpușna, Basarabia, la 2 Aprilie 1922, fiind cel de al șaptelea copil al lui Cosma și al Mariei. Clasele primare le face în satul natal (1930-1934). A intrat de tânar, la 12 ani, ca frățior la Mănăstirea Căldărușani de lângã București. În următorul an se înscrie la Seminarul de la Cernica. După desființarea acestuia, în 1940, se transfera la Seminarul Central din București, iar ultimul an îl incheie la Seminarul Teologic din Chișinău (1943).
Întorcându-se în Bucuresti, între anii 1943 si 1947 urmează atât cursurile Facultății de Litere și Filosofie cât și cele ale Seminarului Pedagocic „Titu Maiorescu“. Absolvă Facultatea de Teologie din București cu mentiunea „magna cum laude“ (1947). Obține certificatul de profesor de Limba Romana și Religie. Urmează cursurile anului I de doctorat la Facultatea de Teologie din Bucuresti.

Pe 16 iulie 1948 incepe calvarul închisorilor din timpul regimului comunist. Este arestat înscenându-se o posibilă legatură cu mișcarea legionară, deși Roman Braga nu era legionar.
După un an de cercetări și anchetări la Ministerul de Interne și la Jilava, este condamnat la 5 ani temniță grea pentru omisiune de denunț și ajutor. Cunoaste teroarea „reeducării“ de la Pitesti și apoi distrugerea fizică și morală din lagărele de muncă forțată de la „Canal“, la colonia Peninsula. Este eliberat în 1953, cu domiciliu obligatoriu în București. Între timp reusește să meargă pe ascuns la Iași, unde se afla sora lui, Maica Benedicta. Mitropolitul Sebastian Rusanu îl călugărește (2 ianuarie 1954) și îl hirotonește întru diacon (6 ianuarie).
Următorii cinci ani au fost roditori în propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu. În anul 1959 începe un nou val al arestărilor așa-zise politice de care nu scapă. Sub închipuite învinuiri, anchetat timp de un an de zile, este acuzat în final de singura vinovăție că a făcut parte din „grupul“ Rugului Aprins de la Mânăstirea Antim, în timpul studenției. Este condamnat la 18 ani de muncă silnică și 10 ani degradare civică pentru activitate dușmănoasă la adresa regimului “democrat“ comunist. Execută în Balta Brailei la colonia Salcia, numai cinci din ei, fiind eliberat cu ocazia amnistiei generale a deținutilor politici, din 1964. După eliberare a urmat un timp de pelerinaj, prin Episcopiile și Mitropoliile României, unde era primit cu indiferență și chiar izgonit. Dar prin mila lui Dumnezeu i se aprobă Episcopului Valerian Zaharia de la Oradea sã-l hirotonească preot. Un timp lucrează in arhiva Episcopiei. La 1 Ianuarie 1965 este instalat ca preot la Negrești, Țara Oașului, unde functionează timp de trei ani. Este mutat la Parohia din comuna Sârbi, lângă Oradea, ca în final să fie trimis misionar în Brazilia. Slujește ca preot pentru comunitatea românească din Sao Paulo, Brazilia (1968-1972). În anul 1972 Episcopul Valerian Trifa (ROEA) îl cheamã la Episcopia de la Vatra. Aici timp de 7 ani se ocupă de educația religioasă a copiilor, traduce texte religioase din româna în engleză și transpune cântările bisericești pe texte englezești.
Este numit preot la parohia „Sfânta Treime“ din Youngstown, Ohio (octombrie 1979), și apoi la Catedrala „Sfântul Gheorghe“, din Southfield, Michigan (ianuarie 1982). Slujește ca preot și duhovnic (1983-1988) la Mânăstirea „Schimbarea la Fața“ din Ellwood City, Pennsylvania, iar în 1988 se retrage la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului“, Rives Junction, Michigan unde se nevoiește lui Dumnezeu și în prezent.

Opera: Părintele Roman Braga a avut largi preocupări teologice culturale. Colaborează la periodicile creștine din care amintim „Solia“ (The Herald), editează jurnalul monahal „Rugul Aprins“ (The burning bush) și revista teologică „Lumină lină“ (1991). A publicat cărțile: „Pe drumul credinței“ (On the Way of faith) la HDM Press Inc. ediție îngrijită de PC Stareță Maica Gabriela, (1995, 2006) „Trepte duhovnicești - Interviu cu Părintele Roman Braga“, Editura Arhiepiscopiei Ordodoxe Române (1998), “Exploring the Inner Universe“, HDM Press (1996, 2001).