Părintele Roman Braga s-a născut la 2 aprilie 1922, în localitatea Condrița, județul Lăpușna. Urmează Seminarul monahal de la Cernica, București și Chișinău. După 1944 se refugiază în țară, trei ani mai târziu obținând licența în Teologie la București. Apropierea de viața autentică creștină o începe de la vârsta de 12 ani, când a intrat pe poarta mănăstirii Căldărușani. Însă, vocația sa de luptător se va concretiza în timpul facultății, când căuta calea pentru a înfrunta ideologia comunistă.

În timpul studenției, tânărul Braga îl cercetează pe Sandu Tudor la mănăstirea Antim din București, la conferințele ținute de monahi și intelectuali ortodocși. Sandu Tudor este cel care îl convinge că împotriva comunismului se poate lupta numai cu armele duhovnicești. Totodată, tânărul Braga este implicat în grupul studenților de la Teologie care nu puteau accepta instalarea regimului comunist în România. Alături de alți colegi precum Leonida (Antonie) Plămădeală, Nicolae Bordașiu sau Paul Munteanu redactează un manifest intitulat „Frați creștini”, în care îi îndemna pe români să păstreze în post sâmbăta din Săptămâna Patimilor, care cădea pe 1 mai 1948. La 9 iulie 1948, a fost arestat de Siguranța comunistă. Prin Sentința nr. 210 din 15 februarie 1949 a Tribunalului Militar București, a fost condamnat la 5 ani temniță grea. A fost trimis la Jilava, Pitești (martie 1949) și Peninsula-Valea Neagră (iunie 1951), în „brigada preoților”, unde a muncit timp de 582 de zile. La 27 iulie 1953, a fost eliberat. Se decide să intre în monahism, fiind primit la Mănăstirea Cetățuia de lângă Iași, și tuns ca monah la 25 noiembrie 1953. La 1 februarie 1954, este hirotonit ca ierodiacon pe seama Catedralei Mitropolitane. La 30 martie 1955 a fost arestat de Securitatea din Iași și trimis la Galați, unde în anchetă se aflau capii Mănăstirii Vladimirești. Numele lui Braga apăruse în anchetă, deoarece vizitase în câteva rânduri Vladimireștii. După două luni a fost eliberat.

Pentru legături cu părintele Arsenie Papacioc și ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor de la Schitul Rarău, în noaptea de 13 spre 14 iunie 1958 a fost arestat din nou. A fost anchetat pentru apartenența la ceea ce Securitatea numea „grupul subversiv legionar Rugul Aprins”. Prin Sentința nr. 125 din 8 noiembrie 1958, Roman Braga fost condamnat la 18 ani muncă silnică, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. A fost purtat prin penitenciarele de la Iași (1958) și Jilava (1958), apoi prin lagărele de muncă de la Periprava (decembrie 1959), Salcia (mai 1960), Giurgeni (iunie 1961) și Ostrov (decembrie 1961). La 31 iulie 1964, a fost eliberat. Este primit ca slujitor de către Episcopul Valerian Zaharia al Oradiei, care îl hirotonește preot. La 1 ianuarie 1965 este încadrat la Parohia Negrești-Oaș II, din Eparhia Oradiei. În 1967, la presiunile autorităților comuniste, a fost transferat la Parohia Sârbi, județul Bihor. Un an mai târziu, cu sprijinul Patriarhului Justinian Marina, părintele Braga a plecat ca preot misionar la Sao Paolo, în Brazilia. Aici a slujit timp de patru ani, apoi fiind chemat la Grass Lake, Michigan, la sediul Episcopiei Ortodoxe Române din America condusă de către episcopul Valerian Zaharia.

Slujește succesiv în câteva parohii: „Sfânta Treime” din Youngstown, Ohio, Catedrala „Sfântul Gheorghe” din Southfield, Michigan, respectiv mănăstirile „Schimbarea la Față” din Ellwood City, Pennsylvania, și „Adormirea Maicii Domnului” din Rives Junction, Michigan.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 43-45)