Mitropolia Moldovei și Bucovinei, parteneră în proiectul ATRIUM

Proiectul ATRIUM (Arhitectura Regimurilor Totalitare în secolul al XX-lea în Managementul Urban)  reunește unsprezece țări din sud-estul Europei, fiind realizat prin programul Sud-Estul Europei. Inițiat în 2010, ca idee, el a început să fie implementat în ianuarie 2011, finalizându-se în octombrie 2013. Din România, parteneră este Mitropolia Moldovei și Bucovinei (Arhiepiscopia Iașilor). Obiectivul este de a crea un traseu cultural european care să introducă aceste construcții din perioada comunistă sau fascistă în circuitul turistic.

„Programul a pornit din municipalitatea Forli (Italia), orașul natal al lui Mussolini, un oraș plin de clădiri cu arhitectură totalitară, iar ideea a venit din necesitate. Cum puteau să atragă turiști în acel oraș? Singura lor soluție era să utilizeze acest patrimoniu cultural. Această necesitate s-a extins  conștientizat și în restul țărilor implicate”, consideră Costel Damian, managerul de proiect.

Turismul cultural, o oportunitate pentru economie

Turismul cultural nu este încă o preocupare pentru români. În țările occidentale există tururi pe anumite subiecte. „La Bruxelles, de exemplu, dacă dorești să vezi arhitectura Art Nouveau, cumperi o broșură și într-o dimineață vizitezi lucrările celor mai importanți arhitecți ai respectivei perioade. Și noi am putea face astfel, dar ar trebuie să se ocupe cineva de acest lucru”, consideră arhitectul Alexandru Beldiman, membru al comitetului științific al proiectului.

Potrivit managerului, acest proiect abordează o nișă în turism care nu a fost exploatată până acum (perioada comunistă). „Trebuie să valorificăm acest patrimoniu cultural pentru dezvoltarea economiei de azi. Nu putem să negăm nicio perioadă trecută, nu putem s-o ascundem, trebuie s-o acceptăm și să vedem și părțile ei bune”, e de părere Costel Damian.  

Toate țările implicate în proiect au propria lor rută, iar combinarea acestora creează o rută transnațională în sud-estul Europei, care are în momentul de față dosarul depus pentru a deveni rută culturală europeană.

Clădirile comuniste s-au inspirat din arhitectura bisericilor

Vă propun un mic tur al principalelor construcții din perioada comunistă de la noi din țară:

În București, Monumentul închinat eroilor din Parcul Carol, ridicat după planurile arhitecților Horia Maicu și Nicolae Cucu are aproape 50 de metri înălțime și a fost inaugurat în ‘63. Steaua în cinci colțuri - una dintre emblemele statului comunist - a dat și geometria construcției. Monumentul ar putea adăposti în curând un muzeu al celor trei războaie (Războiul de Independență și cele Două Războaie Mondiale). Arhitectul Alexandrum Beldiman își amintește că în anii ‘90 s-a încercat demolarea acestei construcții. „Este un lucru stupid să te apuci să dărâmi monumente doar pentru că au fost făcute într-o anumită epocă. Ele nu reprezintă întotdeauna numai pe conducătorii statului, chiar dacă ei sunt comanditari, acolo este și inteligența unor oameni”, consideră arhitectul.  

În nordul capitalei, Casa Presei Libere sau Casa Scânteii, cum era cunoscută în epocă, e primul element de arhitectură majoră contruit în București, clădirea fiind destinată publicării presei de stat, în special a ziarului Scânteia. Pentru documentare în vederea proiectării acesteia s-au vizitat câteva mănăstiri (Horezu, Cozia, Curtea de Argeș), alegându-se de aici elemente decorative. Descoperim așa-numita „ocniță” din arhitectura tradițională, o ferestruică dreptunghiulară, adâncită în zid.

Hectare de construcții au fost demolate pentru Victoria Socialismului

În centrul Bucureștiului, ansamblul de la Teatrul Național „I. L. Caragiale” și Hotelul Intercontinental ilustrează scurta perioadă de liberalizare de la începutul anilor ‘60 și coincide cu plecarea trupelor sovietice din România. Aici a funcționat și opereta.

Povestea Palatului Parlamentului sau a Casei Poporului începe după cutremurul din 4 martie 1977. Ceaușescu dorea un nou centru civic pentru capitală, iar pentru întregul ansamblu au fost demolate circa șase mii de case și 30 de biserici.

„Categoric, demolarea bisericilor și a caselor pentru a construi Victoria Socialismului nu a fost justificată. Toți liderii politici cărora li se poate pune ștampila de dictator voiau să facă tabula rasa și să vină cu amprenta lor proprie. Ceauseșcu se înscrie în aceasta categorie. În plus, el era megalomaniac: hectare de construcții au fost demolate pentru a face aceasta disputabilă operație urbanistică”, afirmă arh. Alexandru Beldiman.

Bulevardul Unirii, la vremea respectivă cel mai larg din Europa, are o lungime de patru km și jumătate și este astăzi una dintre cele mai tranzitate artere rutiere ale Bucureștiului. El conectează Piața Alba Iulia cu Piața Constituției.

Patruzeci de mii de oameni au lucrat la Barajul Vidraru

Ajungem în județul Argeș, la Hidrocentrala Vidraru. La amenajarea barajului, o construcție gigantică, care e calculată să reziste unui cutremur de opt grade, au lucrat 40 de mii de oameni, timp de aproape șase ani (1960 -1965). La momentul inaugurării, era primul din țară de acest gen, al șaselea din Europa și al noulea din lume. Hidrocentrala are o galerie de acces la 104 metri sub pământ.

Poposim la Iași, unde Piața Unirii e un punct de întâlnire a tuturor traseelor turistice ale orașului. Statuia Independenței din apropiere a fost contruită pentru a marca 100 de ani de la Războiul de Independență și a avut ca model o femeie ce a existat și în realitate și care era sora prefectului din Iași de la acea vreme, o tânără frumoasă, blondă, cu ochi albaștri care a murit foarte tânără. În perioada comunistă, pe lângă instituții culturale, fabrici și cartiere de locuit, s-au construit și spitalele din acest oraș.

Fotografii de arhivă și filme despre comunism, într-un catalog digital

La Mănăstirea Galata, ctitorie a domnitorului Petru Șchiopul, biserica a fost restaurată între anii 1961-1971, cu sprijinul Mitropolie Moldovei și Sucevei și a statului. Cu acest prilej au fost consolidate  și cele două turle, clopotnița și zidul de incintă. În curtea mănăstirii s-au păstrat și unele ruine conservate la nivelul parterului și pivniței din Palatul Domnesc de odinioară. După secularizarea averilor mănăstirești, în pivnițele de sub Casa domnească a funcționat timp de aproape un secol închisoarea Galata, mutată mai apoi în Copou. Deținuții lucrau aici în atelierele de cizmărie și olărie.

Ultimul popas e la Suceava, la Casa de Cultură, opera lui Nicolae Porumbescu, un renumit arhitect român. Aceasta se numea Centrul de creație și cultură socialistă „Cântarea României” și a fost gândită pentru a servi ca lăcaș de cultură al sindicatelor din oraș.

 „Dacă ar fi să scoatem contextul politic și să discutăm strict despre arhitectura și calitatea execuției acestor construcții, ele sunt remarcabile. Arhitecții care au lucrat aveau o solidă educație făcută în perioada interbelică”, afirmă arh. Alexandru Beldiman.

Cei interesați de această perioadă vor putea consulta fotografii de arhivă, filme, mărturii orale aparținând regimului comunist, toate într-un catalog în format digital care momentan e în lucru.  Proiectul ATRIUM are ca rezultat și crearea unei asociații care va administra și va continua toată munca din ultimii doi ani. În România, Consiliul Județean Iași este membru fondator al acesteia.