Pornim iarăși la drum în zorii zilei. Destinația nu ne este foarte cunoscută, dar aceasta nu ne împiedică să fim veseli. Curiozitatea sporește farmecul expediției noastre duhovnicești.

Înaintând printre dealurile verzi și blânde ale Botoșanilor, descoperim într-un târziu, așezat pe unul din ele, un sat mic cu doar 50 de căsuțe.  Unguroaia, (de unde i-o fi venind numele ?) o așezare izolată de agitația orașului, exultă viață. Copiii au fețe sănătoase și curioase și ne întâmpină  încă de la intrarea în sat. În Biserică ne așteptă enoriașii parohiei  Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil și  preotul  paroh Marcel Asmarandei.

Noi, cei 23 de tineri ne-am închinat la icoane și ne-am așezat la strană, sub privirile curioase ale credincioșilor. Nu m-am simțit niciodată foarte comod simțindu-mă privită și studiată atunci când mă închin. Am dat răspunsurile la strană cântând cât am putut de bine și căutând să înfrumusețăm Liturghia. Nu toți tinerii știu să cânte. Unii sunt noi în corul nostru dar sunt dornici să învețe. Strana este o școală în care se învață fără încetare. Este mai ales o școală a smereniei. Am sărbătorit Intrarea în Ierusalim a Mântuitorului. Ierusalimul l-A primit pe Mântuitorul cu osanale și ramuri de finic iar noi tinerii am slavoslovit și am înlocuit ramurile de măslin și finic cu costumele noastre populare de sărbătoare.

Parohia Unguroaia a fost înființată abia în luna octombrie anul trecut. Bisericuța construită în stil ștefanian este nouă și frumoasă. Sătenii nu sunt foarte obișnuiți cu rânduiala slujbelor. Unii dintre ei sunt mirați de faptul că Slujba Învierii a fost programată să se țină la miezul nopții. Alții nu înțeleg de ce în Săptămâna Mare sunt așa de multe slujbe de seară, denii.

Părintele Marcel și doamna preoteasă Anamaria, se străduiesc să formeze comunitatea, deși mai puțin de o treime dintre săteni sunt ortodocși, mai precis, doar 16 familii. Totuși, în zilele de sărbătoare, copii și tinerii se strânge la Biserică pentru a asculta cuvinte de învățătură și a se împrieteni. În cele câteva ore petrecute la parohie, și noi, atorenii din Iași am încercat a ne apropia de ei prin câteva  joculețe de cunoaștere. Am descoperit suflete curate și tineri cu mult potențial. Inteligența și creativitatea lor s-a reflectat mai ales în expoziția cu ouă încondeiate și pictate pe care au organizat-o în biserică.

Ne-am despărțit cu părere de rău, dar nu definitiv, pentru că în urma dialogului avut cu ei se preconizează organizarea unei tabere de două sau trei zile în luna iulie. Speranța revederii a făcut ca despărțirea noastră să fie mai ușoară.

Drumul de întoarcere de la Unguroaia spre Iași nu a fost nici el monoton. Noi l-am numit pelerinaj pentru că ne-am închinat la sfintele mănăstiri Zosin și Coșula, iar în Hîrlău am trecut pe la Bisericile Sfântului Gheorghe și Sfântului Dimitrie. La fiecare obiectiv, fiind însoțiți de părintele Nicodim Petre – fost ghid la mănăstirea Putna, ne-am reamintit de ctitorii voievozi, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu, Petru Mușat. Părintele ne-a relatat și despre efortul și actele de vitejie ale domnitorilor pentru a păstra Țările Române în teritoriile moștenite și pentru a păstra și dărui mai departe credința ortodoxă, urmașilor lor.

Deși am ajuns pe înserate acasă, ne-am întors bogați de impresii și experiențe ce nu le vom uita. Mulțumim lui Dumnezeu pentru această zi în care am trăit pentru câteva ceasuri în parohia Unguroaia cu ai căror copii și tineri vom continua să construim activități frumoase.

(Adriana Chelea, ATOR Iași)