Noiembrie a dat startul celei de-a doua ediții a Festivalului Internațional de Film „Quo Vadis”!

21 de filme din întreaga lume, dar și ateliere, conferințe, spectacole, expoziții, toate sunt cap de afiș la Iași, cu invitați de excepție și cu public de calitate!

Proiecțiile din acest an abordează una dintre cele mai grele dar și eliberatoare alegeri pe care le putem face în viață: iertarea. Fiecare film îndeamnă la rugăciune, la reflecție și la curajul de a fi mai buni.

Dimineața de sâmbătă, 1 noiembrie, a început cu două proiecții simultan. La Muzeul Mitropolitan din Iași a rulat documentarul „5 anotimpuri la Robaia”, în regia lui Șerban Madjearu, producător Trinitas TV, în timp ce la Ateneul Tătărași a fost difuzată drama „Ana Arabia”.

Anotimpurile de la Mănăstirea Robaia din județul Argeș au fost cele patru binecunoscute – vară, toamnă, iarnă, primăvară – plus unul etern: Anotimpul Rugăciunii. „Timpul nostru este măsurat între slujbe”, spun maicile. Și trăiesc așa. În rugăciune, în muncă, în liniște, în binecuvântare. Zi de zi. Până când va veni vremea să trăiască anotimpul de Dincolo – unde au încredințarea că... e veșnic Primăvară!

La Ateneu, „Ana Arabia” a fost, la fel, mai mult decât un film. A fost o rugăciune în mișcare. Amos Gitai, regizor și scenarist, a reușit să ne ducă într-o călătorie prin sufletul unei lumi care refuză să urască. Într-un spațiu modest, într-o comunitate de evrei și arabi, pacea capătă chip omenesc. Fragil, dar real. O poveste de prietenie și de dragoste într-un spațiu măcinat de ură și de conflicte.

După 81 de minute de film, au mai urmat alte 15 minute alături de același Amos Gitai, prin documentarul artistic „Cartea lui Amos”. O profeție spusă în imagini. O rugăciune vizuală, fragmentată și intensă, în care vocile, culorile și sunetele se împletesc într-un avertisment adresat lumii de azi. Profetul Amos, păstorul chemat să strige împotriva nedreptății, pare să se ridice din ecran pentru a ne aminti că dreptatea nu se negociază. Minimalist și poetic, filmul are o tensiune care se simte în trup ca o tăcere care mustră. A fost impresionant curajul lui Gitai de a aduce profeția în contemporaneitate!

Ca un nectar s-a simțit, mai apoi, filmul produs de Trinitas TV în colaborare cu Mitropolia de Veria, Naoussa și Kampania – difuzat în premieră internațională. „Nectarul Iertării. Sfântul Nectarie de la Eghina” o are ca regizor și scenarist pe Mara Ionescu, iar în rolul Sfântului pe Arhimandritul Panteleimon Papaemanouil. Acesta a povestit în sala Ateneului Tătărași că venirea sa pe lume a fost vestită mamei, printr-un verișor, chiar de către Sfântul Nectarie, la 14, respectiv 15 ani de la nașterea fraților săi mai mari. Și tot Sfântul a anunțat că pruncul ce se va naște va deveni călugăr și preot. Nu a spus că va fi și actor – dar, cu siguranță, darul acesta tot de la Sfântul Nectarie a venit. Așa cum darul vindecării a fost oferit, cu ceva timp în urmă, chiar copilului care l-a interpretat pe Sfânt în același film plin de nectar.

Un film ca o spovedanie în imagini – o călătorie blândă, dar răscolitoare, prin viața unui om care a răspuns la prigoană cu rugăciune și la nedreptate cu iertare. Fiecare cadru a respirat smerenie, fiecare replică a purtat parfumul blândeții. Iertarea a devenit personaj principal, iar Sfântul Nectarie ni s-a prezentat, încă o dată, ca o icoană vie a răbdării. A iubirii. Prin urmare, deși alergăm mereu cu rugăciune la Sfântul Nectarie, să mijlocească în fața lui Dumnezeu, ca un mare făcător de minuni ce este – ar fi bine ca și noi să ne dorim minunea de a urma exemplul Sfântului și de a ne adăpa din... Nectarul Iertării.

Atâtea filme bune au fost ca un prolog al zilei. Căci abia după asemenea demonstrație în forță a avut loc Gala de deschidere a celei de-a doua ediții a Festivalului Internațional de Film „Quo Vadis”! În deschidere, a avut loc concertul de muzică tradițională românească al Tarafului Rădăcini al Centrului Județean Pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Iași. Apoi, a avut decernarea premiilor pentru scenariile de scurtmetraj care au fost selectate în urma concursului de scenarii pe tema „Iertare” – care a fost organizat în cadrul acestei ediții. 

Seara s-a încheiat cu un nou film, un film prezentat publicului în premieră europeană absolută! După o zi intensă și colorată, proiecția alb-negru a filmului „Nebun pentru Hristos” a uimit și a fascinat în egală măsură! Căci alb și negru nu a însemnat doar o simplă alegere estetică, ci o spovedanie a umbrelor și a luminilor din sufletul omenesc. În alb-negru l-am cunoscut pe părintele John, un călugăr atipic dintr-o mănăstire de pe coasta Texasului. În lumina difuză a ecranului, chipul „nebunului pentru Hristos” modern a devenit o icoană vie a smereniei și a durerii purtate pentru ceilalți. Am trăit filmul. Cu adevărat, regizorul Josh David Jordan a reușit să surprindă ceva rar: frumusețea credinței ortodoxe trăite până la nebunie – o nebunie sfântă, o iubire fără măsură.

Aceasta a fost o zi. Prima zi de filme din cea de-a doua ediție de Festival „Quo Vadis”. Mâine e duminică. După Sfânta Liturghie, ne revedem la film! De la ora 13.00, la Muzeul Mitropolitan se vor difuza „Athosul din inima mea” și „Bucurie în dar de la Sfântul Munte”, iar la Ateneul Național ne așteaptă, de la 14.30, „Cel mai mare dar” și de la 18.00, „Scara”.