Să dea Dumnezeu să avem folos din acest cuvânt despre tineri, despre tinereţe, despre tinereţe fară bătrâneţe, dar nu în sensul să nu ajungi la o vârstă înaintată, ci să nu ajungi la neputinţele bătrâneţii, că dacă ajungi să fii la bătrâneţe ca la tinereţe nu-i nimica, că doar asta are în vedere acest cuvânt popular „tinereţe fară bătrâneţe şi viaţă fară de moarte”.

Tinereţea ne-o asigură credinţa în Dumnezeu, ne-o asigură o viaţă curată. Cred că v-am mai spus că la cununie se spune: „Dă-le lor, Doamne, să-şi petreacă viaţa fară prihană şi învredniceşte-i să ajungă la bătrâneţe fericite, cu inimă curată împlinind poruncile Tale”. E vorba de mirii ce se căsătoresc şi pentru care preotul cere să-şi petreacă viaţa fară de prihană, adică fară vină, în chip ireproşabil, să aibă o viaţă curată şi sfântă, realizată prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu şi prin aceasta să ajungă la bătrâneţe fericită, pe care am putea-o numi tot o tinereţe, dacă nu intervin neputinţele bătrâneţii. Dar noi credem într-o binecuvântare a lui Dumnezeu care ne duce la o bătrâneţe fericită şi care este tot o tinereţe, iar cel ce poate ajunge la o bătrâneţe fericită este cel care a avut o tinereţe cinstită.

Noi să rămânem cu gândurile acestea pentru cealaltă vreme a vieţii noastre, şi cei tineri, şi cei tineri de mai multă vreme, toţi să avem în vedere unirea cu Dumnezeu, bunătatea lui Dumnezeu, consideraţiile pe care le-a avut Domnul Hristos pentru tineri şi nu numai pentru tineri ci de fapt pentru toţi oamenii. Domnul Hristos a trăit în această lume până la vârsta de 33 de ani când a fost răstignit, a murit pe cruce, a înviat din morţi şi S-a înălţat la ceruri.

Deci, în perioada copilăriei şi a tinereţii Lui, i-a binecuvântat pe toţi oamenii. Gândiţi-vă la cele trei generaţii care au fost la întâmpinarea Domnului: copiii — prima generaţie, Iosif şi Maica Domnului — din a doua generaţie şi apoi bătrânul Simeon şi cu prorociţa Ana — din a treia generaţie. Deci Domnul Hristos i-a binecuvântat şi pe bătrâni şi le-a dat şi lor daruri şi noi credem că o viaţă lungă este o binecuvântare de la Dumnezeu şi chiar dorim să ajungem să fim îndelungaţi în zile. Să ne ajute Dumnezeu să ne trăim fiecare parte din viaţă la care am ajuns în aşa fel încât să fie mărit Dumnezeu din viaţa noastră şi noi să fim obişnuiţi cu împlinirea poruncilor lui Dumnezeu cu inimă curată.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Pentru cealată vreme a vieții noastre, Editura Deisis, p. 204)