Iată ce le spun Părinții celor ce amână spovedania de pe-o zi pe alta: „Nu folosești nimic amânând sau rușinându-te a-ți descoperi gândurile tale; mai degrabă, prin lucrarea ta tu dovedești că vrăjmașul ți-a încredințat o taină, iar tu te dai înapoi de la a te împotrivi lui, de teamă să nu cazi din iubirea lui. Să-ți descoperi aceasta celor duhovnicești”. Înțeleptul Sirah ne sfătuiește spunând: „Mai înainte de judecată ispitește-te pe tine, și în ceasul judecății vei afla milă” (Ecclesiasticul 18, 20). Iar Domnul spune: „Luați aminte, privegheați și vă rugați, că nu știți când va fi acea vreme. Este ca un om care a plecat în altă țară și, lăsându-și casa, a dat puterea în mâna slugilor, dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. Vegheați, dar, că nu știți când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșilor, sau dimineața. Ca nu cumva, venind fără veste, să vă afle pe voi dormind. Iar ceea ce zic vouă, zic tuturor: Privegheați!” (Marcu 13, 33-37)

Cei ce se duc la spovedanie din obișnuință sau cu pretenții, cei ce-și mărturisesc păcatele cu fățărnicie și, din pricina rușinii, își osândesc păcatele aducând scuze, cei ce se îndreptățesc pe ei înșiși acuzându-i pe alții, aceștia batjocoresc nebunește pe Dumnezeu. Ca Unul Care le știe pe toate, Dumnezeu nu poate fi înșelat. Cei ce-și ascund păcatele suferă ca și cei ce-și ascund de doctori durerile și pricinile lor, din cauza rușinii.

(Sfântul Nectarie din Eghina, Despre pocăință și spovedanie, Editura Egumenița, 2004, pp. 46-47)