Nimic nu este mai mare decât inima curată, pentru că o asemenea inimă devine tronul lui Dumnezeu. Și ce este mai slăvit decât tronul lui Dumnezeu? Cu siguranță, nimic! Dumnezeu spune despre cei care au inima curată: „Voi locui în ei și voi umbla, și voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu” (II Corinteni 6, 16). Deci, care sunt cei mai fericiți dintre oameni? Și de care bun sunt lipsiți? Nu se găsesc toate bunurile și harismele Duhului Sfânt în sufletele lor fericite? Ce trebuie mai mult? Nimic, într-adevăr nimic! Pentru că au în inima lor darul cel mai mare: pe Dumnezeu Însuși.

Cât se înșală oamenii care caută fericirea departe de ei înșiși, în țări străine și în călătorii, în bogăție și în slavă, în marile averi și desfătări, în plăceri și în opulență, în toate aceste deșertăciuni al căror sfârșit este amărăciunea. Înălțarea castelului fericirii în afara inimii noastre se aseamănă cu zidirea clădirii sau cu terenul zguduit continuu de cutremure. Pe scurt, o asemenea zidire se va face movilă de pământ.

Frații mei, fericirea se află înlăuntrul nostru și fericit este omul care a înțeles aceasta! Cercetați inima voastră și vedeți starea ei duhovnicească. Nu cumva și-a pierdut îndrăzneala către Dumnezeu? Nu cumva conștiința murmură pentru încălcarea poruncilor Lui? Nu cumva vă judecă pentru nedreptățile, minciunile, neglijarea îndatoririlor față de Dumnezeu și față de aproapele? (Sfântul Nectarie al Pentapolei)

(Glasul Sfinților Părinți, Traducere Preot Victor Mihalache, Editura Egumenița, 2008,  pp. 274-275)