Întâlnirea a avut loc în Sala Centrului Cultural Județean „Dimitrie Cantemir” din Vaslui și a fost precedată de Sfânta Liturghie, oficiată la biserica Spitalului Județean de Urgență „Sfânta Chiriachi” din Vaslui. După Sfânta Liturghie, la care a participat și Ana Smaranda Rinder, managerul spitalului, Părintele Episcop Ignatie a amintit despre demersul împlinit, ca Spitalul Județean Vaslui să o asume ca ocrotitoare pe Sfânta Mare Muceniță Chiriachi, cea care este, în același timp, și ocrotitoarea Episcopiei Hușilor.

Invitatul Conferinței cu tema „Biblia în misiunea preotului de astăzi” a fost Pr. Prof. Dr. Stelian Tofană, titularul Catedrei de Studiul Noului Testament de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Babeş-Bolyai”, din Cluj-Napoca.

În cuvântul introductiv, Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre  locul central pe care Sfânta Scriptură trebuie să îl ocupe în lucrarea preotului: 

Chemarea noastră, ca preoți, este să actualizăm mesajul lui Hristos. Părinții Bisericii nu avansau niciun fel de opinie sau informație teologică, fără fundamentare biblică. E o eroare când cineva spune că Ortodoxia nu este fundamentată biblic.

Există o carte, în limba franceză, „Biblie și Liturghie”, în care teologii francezi identifică, atât din liturghia romano-catolică, cât și din cea ortodoxă, toate textele sau reverberațiile biblice din Liturghie. Când citești o asemenea carte, rămâi impresionat, că întreaga noastră Liturghie este gândită, în desfășurarea ei, pe textele Sfintei Scripturi – ca și celelalte slujbe ale Bisericii.

Cuvântul nostru, legat de textul evanghelic, nu este un simplu cuvânt. El este încadrat în Liturghie, nu poate fi gândit în alt loc, pentru că și cuvântul nostru este parte integrantă din Liturghie. De aceea, responsabilitatea crește pentru noi, slujitorii, care suntem chemați să tâlcuim cuvântul lui Dumnezeu.

Cu cât avem o stare de smerenie în sufletul nostru, cu atât vom reuși mai mult să dislocăm inerțiile din sufletele credincioșilor. Dacă vom trăi Liturghia, vom putea spune că nu mai avem ce să le transmitem credincioșilor - dar nu dintr-o lene intelectuală sau dintr-o comoditate, că nu vrem să predicăm, nu în sensul acesta - pentru că este suficient ceea ce spune Liturghia și cuvântul. Este vorba de o trăire ca plinătate de comuniune cu Dumnezeu – înseamnă că am trăit așa cum se cuvine Liturghia.

Iată ce spune Sfântul Isaac Sirul, în cartea „Cuvinte către singuratici”, despre importanța citirii Sfintei Scripturi:

„Cel ce cercetează Scripturile de dragul adevărului își are gândirea sa locuind neîncetat în cer. E cu Dumnezeu în fiecare clipă. Gândurile sale se învârt în jurul tânjirii după lumea viitoare, lumea aceasta părând în ochii săi ceva demn de dispreț, iar gândirea sa meditează necontenit la nădejdea viitoare. Toată viața lui nu-și va alege altă lucrare, osteneală sau slujire mai mare decât aceasta.”

Așadar, dacă vrem să fim cu gândirea noastră neîncetat locuind în cer, să ne aplecăm asupra textelor Sfintei Scripturi care, pentru Părinții Bisericii era normativă, de referință. Ei nu puteau face abstracție de cuvântul Scripturii. Toată Teologia Părinților este fundamentată pe Scriptură.

Pentru a aprofunda și a metaboliza cuvântul lui Hristos, pe tot parcursul săptămânii, noi ne gândim la pericopa evanghelică de duminică. Ar fi foarte important ca, începând de duminică, când am încheiat Liturghia și ne-am dus, fiecare, acasă, pe tot parcursul săptămânii să citim pasajul evanghelic care va fi lecturat în duminica următoare. Apoi, să citim textele Părinților care tâlcuiesc acest fragment din Evanghelie și, desigur, să cerem și ajutorul lui Dumnezeu, ca să ne inspire.

A urmat apoi expunerea părintelui profesor Stelian Tofană, care a afirmat, între altele, că Biblia este biblioteca lui Dumnezeu, precum și puterea lui Dumnezeu, fundamentându-se pe textele biblice atât din Scriptura Vechiului Testament, cât și din cea a Noului Testament, insistând asupra importanței transmiterii acestei puteri.

Scriptura, Cuvântul lui Dumnezeu, este viața noastră, este mângâiere, valoare, gândire, făclie, far și vorbirea lui Dumnezeu către lume. „Hristosul Cuvântului” se descoperă deplin numai în „Hristosul Euharistic”.

Răspunzând la întrebarea „De ce Scriptura nu dă roade?”, părintele profesor l-a dat ca exemplu pe Saul din Tars (Sfântul Apostol Pavel): când avea numai cunoștințe despre Iisus, Îl prigonea; când L-a trăit pe Iisus, a exclamat: „De acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2, 20).

Fiecare preot prezent a primit din partea Ierarhului Hușilor lucrările: „Despre Preoție”, de Sfântul Nectarie din Eghina (editura Sofia, 2024); „Identitate virtuală versus identitate reală”, de Jonathan Jackson (Editura Horeb a Episcopiei Hușilor, 2024); „Îndrumar pentru o participare cu mai multă înțelegere la Taina Spovedaniei”, de L. Joseph Letendre (Editura Horeb a Episcopiei Hușilor, 2024); și „Relația cu aproapele” (editată de NEPSIS – Franța, în colecția Memento).