Aşezământul monahal de la Mănăstirea Gorovei, aflat pe un tărâm binecuvântat de Dumnezeu și ocrotit de Icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ioan Botezătorul, s-a aflat duminică la ceas de mare sărbătoare. În jur de 4000 de credincioși au fost prezenți la slujba de resfințire a Bisericii „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” a mănăstirii,  săvârșită de IPS Mitropolit Teofan, înconjurat de un sobor de peste 30 de preoți slujitori, din care au făcut parte, alături de protos. Teofil Timișag, starețul Mănăstirii Gorovei, și arhim. Nichifor Horia, exarhul administrativ al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor, arhim. Ioan Harpa, exarh de zonă Botoşani al Arhiepiscopiei Iaşilor, arhim. Benedict Sauciuc, stareţul Mănăstirii Neamţ, pr. Stelian Ciurciun, protopop al Protopopiatului Dorohoi, pr. Constantin Muha, directorul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ioan Iacob” din Dorohoi. La eveniment au fost prezente oficialități locale, județene și centrale, precum și domnul Corneliu Muha, consilierul economic al Arhiepiscopiei Iașilor.

Resfințirea Bisericii „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”

Lăcaşul de cult al Mănăstirii Gorovei fost stropit cu apă sfinţită şi uns cu Sfântul şi Marele Mir, iar în masa Sfântului Altar au fost aşezate moaşte. După aşezarea moaştelor în masa altarului, a urmat spălarea şi ungerea sfintei mese cu apă sfințită și cu mir, iar icoane ale celor patru evanghelişti au fost prinse de masa altarului, câte una la fiecare colţ. Slujba a continuat cu punerea unui  acoperământ subţire pe sfânta masă, strânsă de altar cu o bandă tricoloră și pecetluită, după care masa altarului a fost împodobită cu un alt acoperământ mult mai bogat, precum și cu celelalte obiecte sfinţite, printre care antimisul, Sfânta Evanghelie, chivotul şi lumânări.

După sfinţirea altarului şi împodobirea lui, întreaga biserică a fost cădită, iar IPS Teofan a uns cu Sfântul Mir cei patru pereţi ai bisericii şi sfintele icoane, făcând pe fiecare semnul crucii cu mir.

Patru lucruri prin care omul se poate îmbogăți în Dumnezeu

După slujba de resfințire, soborul slujitor, în frunte cu Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, s-a îndreptat spre altarul de vară din incinta așezării monahale, unde a debutat Sfânta Liturghie arhierească. După citirea Sfintei Evanghelii, conform tradiției, IPS Teofan a rostit un cuvânt de folos, în care a arătat că patru sunt căile prin care omul se poate îmbogăți în Dumnezeu:  conștiința că fără Dumnezeu nu se poate face nimic, adâncirea în sinea proprie, conștiința propriilor păcate și mărturisirea cuvântului lui Dumnezeu.

„În general, omul, încă din tinerețile sale, încearcă să se îmbogoțească. La prima vedere, văzută din prisma Bisericii, această tendință a omului de a se îmbogăți pare a fi un lucru negativ. Dacă privim însă mai cu atenție dumnezeiasca Scriptură și învățăturile Sfinților Părinți, remarcăm un lucru uimitor, anume că niciodată, de Dumnezeu și de Biserică, bogăția în sine nu a fost condamnată, ci abuzul de bogăție și dobândirea ei pe căi nedrepte, cât și incapacitatea de a împărți și altora din bogăția proprie. Pe lângă toate cele materiale necesare ca viața să-și urmeze cursul ei firesc, avem nevoie însă și de o altă îmbogățire, cea în Dumnezeu, în Duhul Sfânt, în Împărăția Cerurilor. Și cum se poate dobândi această dublă îmbogățire, cea trupească și cea sufletească? În paginile Scripturii găsim răspunsul la această întrebare, precum și în Evanghelia ce tocmai s-a rostit, în care se relatează despre pescuirea minunată și despre modul cum Mântuitorul, după ce a predicat din corabie mulţimilor adunate pe malurile lacului Ghenizaret, i-a îndemnat pe ucenici să meargă în larg pentru a pescui. Deşi ucenicii se aflau la capătul puterilor şi nu mai sperau că vor putea pescui ceva, printr-o minune a Mântuitorului Hristos, aceştia au scos din lac o mulţime neaşteptată şi nefirească de peşti. Interpretând această pericopă, aflăm că primul lucru absolut necesar pentru viața noastră de aici și pentru viața noastră de dincolo, este să cunoaștem că fără de Hristos, nu putem împlini nimic autentic și bun. S-au străduit Apostolii, fiind departe de Hristos, toată noaptea să prindă ceva, arătând toată frământarea și zbaterea zadarnică a omului care nu-L are pe Dumnezeu. De îndată însă ce Hristos s-a apropiat de Apostoli și ei au aruncat mreaja, mulțime mare de pești au fost prinși, dovedindu-ne tuturor că, daca-i deschizi ușa sufletului lui Dumnezeu, lucrurile încep să se limpezească, iar obstacolele nu mai sunt așa greu de trecut. În al doilea rând, așa după cum Hristos l-a îndemnat pe Petru să mâne corabia mai la adânc, și noi trebuie să înțelegem că nu ne putem îmbogăți în Dumnezeu dacă stăm la suprafața lucrurilor și în superficialitate, ci doar dacă încercăm să înțelegem profunzimile vieții, și retrăgându-ne din agitația lumii, să ne întâlnim cu Dumnezeu în rugăciune. În al treilea rând, Sfântul Apostol Petru, văzând câtă mulțime de pește a fost prins, spăimântându-se, a căzut în genunchi, spunându-i Mântuitorului: «Du-te de la mine, Doamne, căci sunt om păcătos!», arătându-ne că omul trebuie să aibă conștiința propriilor sale păcate și să se adâncească în sine, sesizând multul întuneric și multa legătură a păcatului ce se află acolo. Numai așa vine harul și iertarea lui Dumnezeu peste el. În al patrulea rând, la sfârșitul pescuirii minunate, Domnul Hristos îi spune lui Petru «nu-ţi fie frică; de acum înainte vei fi pescar de oameni», pasaj  din care aflăm că un alt lucru necesar pentru a ne îmbogăți în Dumnezeu și a avea o viață frumoasă pe pământ, este să fim mărturisitori și apostoli ai cuvântului lui Dumnezeu, împărtășind și altora din bogăția credinței noastre”.

Distincția „Crucea Moldavă”, dăruită părintelui stareț Teofil Timișag

La finalul Sfintei Liturghii, după împărtășirea a zeci de copii și a numeroși credincioși cu Sfintele Taine, părintele exarh Ioan Harpa a dat citire unei copii a hrisovului de sfinţire, act semnat de IPS Mitropolit Teofan şi pus la slujba târnosirii în piciorul Sfintei Mese din Altar.

A urmat apoi emoționantul cuvânt al părintelui stareț Teofil Timișag, care a mărturisit prin câte grele încercări a trecut de-a lungul celor 22 de ani de când conduce obștea mănăstirii, dar peste care a trecut prin ajutorul lui Dumnezeu și a Sfântului Ioan Botezătorul, a cărui Icoană făcătoare de minuni se află spre închinare în biserica așezării monahale.

Drept răsplată pentru nevoința lor, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a oferit distincţii de vrednicie ctitorilor lăcaşului de cult, și acte de cinstire tuturor celor care au ajutat de-a lungul timpului la reabilitarea și pictarea lăcaşului de cult. Protos. Teofil Timișag, starețul Mănăstirii Gorovei a primit din partea Înaltpreasfințitului Teofan „Crucea Moldavă“, cea mai mare distincţie a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Sărbătoarea Mănăstirii Gorovei s-a treminat cu o agapă, organizată cu ajutorul Primăriei Văculești, la care au partcipat majoritatea pelerinilor prezenți.

Ample lucrări de reabilitare și pictură

Mănăstirea Gorovei datează din secolul al XVII-lea, iar Biserica cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul” a fost construită între anii 1830-1834, din cărămidă și piatră. În decursul timpului, lăcașul de cult a fost reparat în mai multe rânduri, între anii 1869 - 1870, 1890, 1953 şi 1992 - 1993. Deoarece biserica nu a avut o fundaţie solidă, fiind amplasată pe o porţiune de teren cu infiltraţii de apă, s-au impus reparaţii generale. Astfel începând cu anul 2001 și până în anul 2013, sub atenta supraveghere a actualului stareț Teofil Timișag, s-au efectuat lucrări deosebite la fundaţie și injectări în pereţi, pentru consolidarea bolţilor şi a turnului clopotniţei. De asemenea, biserica a fost pardosită cu marmură și a fost înfrumusețată cu pictură în tehnica fresco de prof. Dan Gogu împreună cu ucenicii săi, între anii 2009- 2012. Arhondaricul a fost construit în anul 1910, dar a fost modificat în timp. În anul 2003 s-a zidit o clopotniţă la poarta mănăstirii, unde va fi amenajat şi un muzeu; totodată s-a obţinut autorizaţia și începerea construcției pentru un corp de chilii. Deşi hramul mănăstirii este „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, prin tradiţie mai exista un hram al așezării monahale Gorovei, anume sărbătoarea „Izvorului Tămădurii”. Costurile necesare reconstruirii, pictării și înzestrării bisericii cu cele necesare oficierii slujbelor divine, au provenit din donații ale unor credincioși, precum și din sponsorizări.