„De ce tot cauți în gunoi?”
m-a întrerupt Iisus
când Îi vorbeam de mine...
„Doar viclenie este-n voi
cu două fețe: rău și bine...

E viclenia ce-a intrat în Om
Și a născut mortalul «eu»
Cu care Șarpele a luat din Pom
Doar lumea... fără Dumnezeu...

De ce tot cauți în gunoiul
Ce-l lasă viclenia-n tine?
De boala asta n-o să scapi
Decât dacă trăiești prin Mine...”

(„Căci cei ce viclenesc, de tot vor pieri; iar cei ce așteaptă pe Domnul,
aceia vor moșteni pământul.” Psalmi 36, 9)