suflet

La Judecată, Hristos va căuta să vadă cât regăsește din El în sufletul nostru.
___   Părintele Constantin Necula

Egoismul, piedică în calea sporirii duhovnicești

Că vezi, ne spun Sfinţii Părinţi, o sfântă cruce dacă ai făcut-o cu frica lui Dumnezeu şi cu smerita cugetare, e scrisă în ceruri.

Uşor, foarte uşor poate Hristos să ne dea tot ceea ce dorim!

Iată taina: să nu vă puneţi deloc în minte să cereţi un anumit lucru. Secretul este să cereţi unirea voastră cu Hristos în chip dezinteresat, fără să spuneţi: „Dă-mi asta, dă-mi-o pe cealată…”. Este de-ajuns să spunem „Doamne Iisuse, miluieşte-mă!”. Hristos ni le va da pe toate din belşug. Însă când există fie şi cât de puţin egoism, nu se face nimic.

Dă ceva şi sufletului, nu doar trupului!

Niciodată nu vei depăşi mărinimia lui Dumnezeu, chiar dacă-ţi dăruieşti toate bunurile tale, chiar dacă te adaugi la acestea pe tine însuţi. Pentru că însăşi jertfa ta pentru Dumnezeu înseamnă un câştig pentru tine. Oricâte ai oferi, cele care rămân de plătit sunt multe.

Doamne, ajută sufletului meu să ajungă la libertate și lumină!

Tu, Doamne, îi ceri doar sufletului meu să-și scoată învelișul cețos și să-și deschidă ochii spre Tine, puterea mea și adevărul meu. Oamenii îmi cer să-mi învelesc sufletul din ce în ce mai mult cu învelitori din ce în ce mai groase... O, ajută-mă, ajută-mă Doamne! Ajută-mi sufletului meu să ajungă la libertate și lumină, să devină ușor, dăruindu-i aripi să zboare!

Dacă tot vine sfârșitul lumii, de ce n-am trăi clipa?

Teama de sfârșitul lumii ține în ea doar frică de sfârșit, nu și de Judecata lui Hristos. Este o frică mediocră, anume construită să liberalizeze morala, să distrugă valorile familiei și ale societății. „Dacă tot vine sfârșitul, de ce n-am trăi clipa?”.

Să nu faci din Tatăl nostru un biet furnizor de pâinea „ta”!

„Mă agasează venind şi cerând”, spuneţi. Credeţi-mă, şi pe Dumnezeu îl agasează să-i rabde pe bogătaşii care doar primesc fără să dea nimic. Iar pe sărmanul acela îl rod şi necazul şi ruşinea – care este mai chinuitoare decât necazul – că e silit să vină la poarta altuia şi să ceară. Oare nu citim în fiecare zi Tatăl nostru şi cerem de la Tatăl Ceresc pâinea noastră? Dar unii dintre noi, primind, zic: „pâinea mea”! Oare acesta este Creştinism?

Să nu te laşi înşelat de saţul pântecelui

Omul îşi umple fără să bănuiască stomacul, dar atât de mult se lasă înşelat de această „întărire” a trupului, că își uită Dumnezeul!

Cele trei puteri ale sufletului

Toate patimile nu sunt altceva decât expresia unei fundamentale „îndrăgostiri de sine” („philautia”) a creaturii, care perverteşte iubirea de Dum­nezeu într-o iubire exclusivă de sine.

Trăiţi taina luptei vieţii duhovniceşti lin şi fără zbucium!

Când pierdeţi harul dumnezeiesc, să nu faceţi nimic. Să vă continuaţi viaţa şi lupta voastră lin, simplu, până ce, fără zbucium, vor veni iarăşi iubirea şi dragostea şi dorul fierbinte după Hristos. Şi atunci toate vor merge bine.

Pagini