suflet

Diavolul sârguiește ceva de necrezut să-l vâneze pe om, iar oamenii dormitează în deșertăciuni

Sârguiți, sârguiți creștinilor, să mântuiți sufletele voastre cât mai aveți vreme, cât mai așteaptă și îndelung rabdă Domnul, cât nu s-au zăvorât porțile Împărăției Cerurilor!

Ce înseamnă „lăsatul secului” pentru Postul Paștilor?

Înainte să începem unul dintre cele patru posturi rânduite de Biserica Ortodoxă pe parcursul unui an (Postul Nașterii Domnului, al Sfintelor Pasti, al Sfinților Apostoli Petru și Pavel și al Adormirii Maicii Domnului), există o zi care marchează sfârșitul perioadei în care mai putem mânca de dulce și care poartă numele de „lăsatul secului”.

Norii s‐au fărâmițat și în mijlocul lor s‐a format o cruce ortodoxă luminoasă!

„Era înnorat și sufla un vânt puternic. Totuși de îndată ce a avut loc întâmpinarea raclei cu sfintele moaște și în timp ce procesiunea sărbătorească o transporta în oraș, o minune s‐a arătat în văzul tuturor. Norii s‐au fărâmițat și în mijlocul lor s‐a format o cruce ortodoxă luminoasă! Apoi soarele a strălucit neîncetat. Această sărbătoare pe pământul Tiumen poporul a numit‐o imediat al doilea Paște”.

Când ai o virtute? Când simți că izvorăște din tine!

Când ai o virtute? Când n-o mai cauți, când o ai, când simți că o ai, că izvorăște din tine, când se revarsă din tine. Dacă zici: „Oare cum să fac să fiu smerit? Oare ce-aș mai putea să fac să am smerenie?”, înseamnă că încă n-ai smerenie, că o cauți.

Ce să facem împotriva întristării?

Căci precum molia roade haina și caria lemnul, așa întristarea mănâncă sufletul omului. Ea îl face să ocolească toată întâlnirea bună și nu-l lasă să primească cuvânt de sfat nici de la prietenii cei adevărați, precum nu-i îngăduie să le dea răspuns bun și pașnic.

Spre cer

O! Suflete, nu mai privi-napoi, La micul, omenescul muşuroi...

Și cei adormiți ne pomenesc pe noi

Nu numai cei drepți, ale căror suflete sunt în mâna lui Dumnezeu, se roagă Domnului pentru mântuirea noastră, dar și sufletele păcătoșilor ne poartă de grijă.

La Domnul se cere suflet curat, după cum l-ai căpătat

În veșnicie când plecăm, ni se cere s-arătăm Faptele ce am făcut, până viață am avut.

Pocăința profundă are darul de a renaște sufletul

În așteptarea revenirii noastre, Dumnezeu precede deja pocăința noastră. Nu acceptă să ne vadă renunțând la noi înșine. Hristos bate la ușa inimii noastre pentru a ne chema la El, pentru a ne smulge morții și a ne reda viață în El Însuși.

Dialogul Domnului cu sufletul omenesc

Domnul a ținut ca biruința-I să nu fie ușoară, ca de la sine-înțeleasă, mecanică, în stil pilduitor; ci liberă, spontană, izvorâtă dintr-o convingere precedată de îndoieli, total transformatoare a credincioasei din Samaria.

Pagini