Boala ne impune să ne aducem aminte fără să vrem de viaţa viitoare şi să nu ne lăsăm purtaţi de ispitirile lumii. Chiar şi mintea ne este mai curată şi mai transparentă după boală, care înlocuieşte şi puţinul faptelor noastre. În timpul bolii poţi să-ţi împlineşti pravila de rugăciune nu numai fără metanii, ci şi fără închinăciuni; în neputinţă este trebuinţă de îndreptarea minţii către Domnul, iar atunci când suntem în putere, avem nevoie şi de muncă trupească.

(Sfântul Macarie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 53)