Întreaga Biserică şi întregul cosmos sărbătoreşte Boboteaza. Este sărbătoarea în care comunitatea eclesială se uneşte cu stihiile cosmice pentru a intra în sfera de har a Iubitorului de oameni, Sfinţitorul creaţiei şi al umanităţii.

Este în primul rând o evocare a unui eveniment mântuitor care a avut loc acum aproape 2000 de ani, în care Tânărul Dumnezeu Întrupat a mers şi Și-a plecat capul în faţa Sfântului Ioan Botezătorul, pentru a fi botezat în apele Iordanului. Este un gest suprem de smerenie şi de slavă, unire dintre măreţia Dumnezeului Cerurilor şi Omul plecat, plin de iubire pentru oameni, gata să moară pentru cei pe care-i iubeşte de o veşnicie.

Mântuitorul primeşte Botezul lui Ioan, un Botez al pocăinţei, o spălare ritualică cu apă, nu pentru că avea nevoie de vreo curăţie, El, cel mai curat decât cerurile, neprihănitul Dumnezeu a arătat prin aceasta nevoia umanităţii de curăţire şi a proorocit Botezul cu foc şi cu Duh Sfânt de la Cincizecime, care va inaugura Noul Ierusalim cosmic, Biserica, care se umple de oameni prin Botezul cu apă şi cu Duh. Şi aceasta pentru că Iisus este Înaintemergătorul dumnezeiesc al Duhului Sfânt, Cel ce anunţă revărsarea de har, deschisă de Jertfa şi de Învierea Sa. Primul Mângîietor, Hristos, anunţă venirea Celui de-al doilea Mângâietor, care va deveni umanitatea întru Hristos: „Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi alt Mângâietor vă va da vouă, Duhul adevărului, care va rămâne cu voi în veac”.

Însă Botezul în apele Iordanului mai are un înţeles de o măreţie supremă şi efectivă pentru fiecare dintre noi. Intrarea lui Hristos în apele Iordanului sfinţeşte apele cele de sub cer, pătrunde de har stihia cea lichidă, făcând-o pântece al nemuririi prin Duhul Sfânt. Apa prin smerenia cu care ia orice formă, anunţă Apa cea vie, Duhul cel adevărat care nemureşte creaţia prin Jertfa lui Hristos. Apa ca sălaş, ca matrice creată a creaturilor umplute de har necreat, ca pântece roditor în care se naşte Dumnezeu, aceasta este esenţa sărbătorii de Bobotează.

(Pr. Dr. Ioan Valentin Istrati, Lumina răstignită – Cuvinte pentru cei ce plâng, Editura Pars Pro Toto, Iaşi, 2014, pp. 211-213)