pocăință
 

Cei pe care îi socotim păcătoși pot fi mai vrednici de mântuire decât noi

Dacă am vedea chiar cu ochii noştri pe cei care greşesc, să nu-i osândim. Că zece paşi depărtându-se cineva de la faţa noastră, nu ştim ce a făcut faţă de Dumnezeu sau de este Dumnezeu cu dânsul. Că Iuda vânzătorul, când se lumina spre joi, împreună cu Hristos era şi cu ucenicii Lui, iar tâlharul era între tâlhari şi între ucigaşii de oameni. Iar, după ce a venit ziua de vineri, Iuda s-a dus întru întunericul cel din afară, iar tâlharul, împreună cu Hristos, în Rai s-a sălăşluit. Pentru aceea nu se cade să osândim pe omul care greşeşte, de vreme ce Domnul îl va judeca.

Dacă mama refuză să dea naştere, refuză ea însăşi să aibă viaţă veşnică

Toate păcatele se pot ierta, spun Sfinţii Părinţi, dar păcatul acesta al avortului, al crimei asupra unui suflet nevinovat poate fi iertat doar cu preţul unor osteneli, nevoinţe, al unei pocăinţe care poate dura viaţa întreagă. Sângele acelui prunc nevinovat strigă din pământ. Acei prunci avortaţi plâng înaintea lui Dumnezeu şi cer răzbunarea sângelui vărsat de mamă.

Atacul gândurilor nu este păcat, ci primirea lor

Când nu ne simţim în stare să ne luptăm singuri împotriva unor gânduri atât de puternice şi de încurcate, să ne rugăm pentru ajutor la Domnul nostru Iisus Hristos şi la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Şi pentru că mândria este întotdeauna terenul propice unde se înrădăcinează şi biruiesc gândurile viclene, cel mai bun lucru pe care-l putem face este să ne smerim în permanenţă.

Mari păcate și nelegiuiri sunt șterse prin lacrimi și pocăință!

Când a fost predat Mântuitorul iudeilor, Petru cu jurământ L-a lepădat de trei ori mai înainte de a cânta cocoșul. Iar Domnul, întorcându-Se, a privit la Petru și și-a amintit Petru cuvântul Domnului, că i-a spus: Mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine și ieșind, a plâns cu amar. Vezi leacul lacrimilor? Privește ce fărădelege a șters! Căci ce este mai rău decât răul acesta, că de trei ori cu jurământ L-a lepădat pe Stăpânul? Și o așa de mare fărădelege a șters-o prin lacrimi. Vezi ce mare putere au lacrimile? Căci acelea sunt scrise, spre povățuirea noastră, ca noi, urmând acelora, să moștenim viața veșnică.

Pocăința sinceră și Sfânta Împărtășanie ne dezleagă din toate lanțurile

Atunci, de Dumnezeu purtătorul Teodor a luat în mâini Sfântul Potir, a ridicat ochii săi către cer şi s-a rugat. În acelaşi moment, lanţurile s-au desfăcut şi au căzut cu zgomot. Soldaţii s-au speriat şi au alergat să încuie uşile.

Un răspuns pentru cineva care crede că nu există Dumnezeu

Greşeşti, prietene, când spui că nu există Dumnezeu. Mai corect ar fi dacă ai spune: „Nu-L am pe Dumnezeu” ‒ fiindcă vezi şi singur că ceilalţi oameni din jurul tău Îl simt pe Dumnezeu, drept care şi spun: „Există Dumnezeu”. Aşadar, treaba nu e că nu există Dumnezeu, ci că tu nu Îl ai. Greşeşti ca un orb care ar spune: „Nu există lumină pe lume”. Există lumină, lumea toată e plină de lumină ‒ însă el, sărmanul orb, nu are lumină. Dacă ar fi să vorbească drept, ar putea spune doar: „Eu nu am lumină”.

Hristos nu a venit la noi în „vizită”, ci a purtat toate neputințele și neajunsurile firii noastre, în afară de păcat

Hristos ne-a vorbit personal și ne-a arătat în mod practic modul întoarcerii de la faptele morții la faptele vieții. Toate acestea le avem din descoperire. Nu sunt teorii abstracte. A venit Îngerul de Mare Sfat și ne-a vorbit personal! Numai ne-a vorbit? A venit la noi și ne-a deschis calea. Acum și cu ochii închiși, drumul este deschis.

Cartea întâi a lui Ezdra - Capitolul 9

Pocăința și rugăciunea lui Ezdra.

Ce facem în privința gândurilor de hulă împotriva lui Dumnezeu, care îi atacă până și pe pustnici?

Cel mai cumplit lucru în războiul acesta este că nimeni care este ispitit astfel de vrăjmașul nu îndrăznește să mărturisească deplin gândul acela urechilor omenești, socotind că nici un alt om din lumea aceasta nu are asemenea cugete spurcate și hulitoare. Căci dacă și ucidere ar face cineva sau orice alt păcat rău, îndrăznește să mărturisească aproapelui un asemenea gând sau păcat. De aceea unii, ispitiți fiind de acest gând, se topeau pe picioare din pricina multei și nespusei întristări și deznădăjduiri și descurajări (...), dar să se izbăvească de gândul acela nu puteau, neînțelegând că orice om care este credincios și creștin adevărat din tot sufletul este nevinovat și neosândit de ispita aceasta.

„Avem nevoie să ne revenim și să avem încredere că Dumnezeu iartă”

Maica și-a continuat întrebarea provocatoare cu următorul comentariu: „Dacă Dumnezeu ne poate ierta, noi de ce nu putem să ne iertăm?”. Și a adăugat: „În afara cazului în care suntem cumva mai buni decât Dumnezeu, este nevoie să învățăm cum să iertăm; nu numai pe ceilalți, ci și pe noi înșine”.

Pagini