pocăință

Părinții pot să-i învețe pe copii ce este pocăința?

Provocarea părinţilor este aceea de a explica celui mic ce este spovedania şi de ce este necesară. Mai departe, învăţăturile despre această Taină trebuie să fie lăsate în mâinile preotului duhovnic, căci lui i s-a oferit, prin Taina Preoţiei, ajutorul haric de a vorbi cu omul, inclusiv cu cel mic, despre păcatele sale. 

Iubirea lui Dumnezeu iartă tot răul și răsplătește însutit tot binele

Nimic nu se pierde din toate câte au fost dăruite lui Dumnezeu, căci Domnul le dă înapoi însutit. 

Locul unde se sâvârșește Taina Spovedaniei

Spovedania sau mărturisirea păcatelor se face în Biserică, în faţa unei icoane a Mântuitorului Hristos, pentru ca penitentul să ştie că îşi mărturiseşte păcatele ca şi când ar sta în faţa lui Hristos însuşi, preotul fiind doar reprezentantul sau martorul Acestuia.

Lăcrimează, că ai păcătuit și de rău nu te-ai pocăit!

Jelește-te, că pe tine te jelesc Prorocii, văzând mai înainte mânia dreptății lui Dumnezeu asupra ta!

În Ortodoxie nu există drum închis

Nu există drum închis deoarece există duhovnicul, care are harul de a ierta. Pentru ca sufletul să se pocăiască, trebuie să se trezească. Acolo, în cadrul acestei treziri, are loc miracolul pocăinței. Pocăința se realizează prin harul divin. Trebuie doar ca noi să facem o mișcare înspre Dumnezeu și de aici încolo vine harul. Să vă mărturisiți des, să vă împărtășiți și să-i iubiți pe oameni.

Este mare păcat a blestema!

A blestema este un păcat foarte mare, este la fel ca păcatul de moarte. Nu degeaba se spune la Sfânta Scriptură: „blestemat să fie cel ce te va blestema” (Facerea 27, 29). Cel ce este blestemat de tine va căuta dezvinovățire la Înfricoșătoarea Judecată, că, din cauza ta, nu a putut să se mântuiască, iar tu, te faci răspunzător pentru mântuirea lui.

Nădejdea omului duhovnicesc este aceea de a auzi bucuria îngerilor pentru un păcătos care se pocăiește

Nu îți da răgaz, nici tihnă până ce nu nimicești acea parte din tine ce se supune poftelor firii trupești.

Cauzele suferinței umane, în tâlcuirea Părintelui Arsenie Boca: „Dumnezeu este dorul și foamea noastră, nu lumea aceasta”

Referindu-se la tâlharul de pe Cruce, considerat a fi primul cetățean al Raiului, iar pentru noi speranță de pocăință și de mântuire, Părintele Arsenie Boca ne învață să nu deznădăjduim niciodată, întrucât „dorul lui Dumnezeu după cel mai mare păcătos este mai mare decât dorul celui mai mare sfânt după Dumnezeu”.

Unul pe altul îndemnaţi-vă spre pocăinţă!

Şi precum o bubă, cât este ascunsă şi acoperită, nu se tămăduieşte, ci când iese deasupra, la arătare, atunci se vindecă fără osteneală, tot aşa şi păcatul, cât este tăinuit şi ascuns, nu se iartă.

Pocăința sinceră și Sfânta Împărtășanie ne dezleagă din toate lanțurile

Atunci, de Dumnezeu purtătorul Teodor a luat în mâini Sfântul Potir, a ridicat ochii săi către cer şi s-a rugat. În acelaşi moment, lanţurile s-au desfăcut şi au căzut cu zgomot. Soldaţii s-au speriat şi au alergat să încuie uşile.

Pagini