pocăință

Rugăciunea trebuie să fie însoțită de faptă!

Numai o singură rugăciune este bineprimită şi bineplăcută Lui: rugăciunea cu fapta, care constă în a ne lepăda pentru totdeauna, cu tot sufletul, de orice încălcare a sfintelor Lui porunci şi apoi, în a ne întări cu frica Lui, săvârşind toată dreptatea cu bucurie duhovnicească şi dragoste nefăţarnică.

Icoana Maicii Domnului „Înjunghiata” (Esfagmeni) de la Vatoped

El a lovit chipul din icoana Maicii Domnului cu un cuțit în obraz. Din rana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a izvorât îndată sânge, iar chipul Maicii Domnului a devenit palid.

Cât de „adevărați” suntem la rugăciune și ce răspuns așteptăm să primim?

Ambrozie de la Optina, unul dintre ultimii Stareţi ruşi, spunea într-o zi că două categorii de oameni vor fi mântuiţi: cei care păcătuiesc şi care sunt destul de puternici ca să se pocăiască şi cei care sunt prea slabi chiar pentru a se pocăi cu adevărat, însă care sunt gata, răbdători, cu smerenie şi bucurie să ducă toată povara consecinţelor păcatelor lor; în smerenia lor sunt bineplăcuţi lui Dumnezeu.

Cinci căi către pocăință

Mai bine este omului primindu-şi folosul din grăirea adevărului, chiar de ar fi urât de toţi, decât să se vatăme din făţărnicie, deşi este iubit pentru aceasta. Că pe cei ce sunt urâţi de oameni fără dreptate îi va ridica Domnul, iar pe cei ce de oameni sunt îndrăgiţi îi va defăima.

Noi, creștinii, adesea suferim de surzenie duhovnicească

Orice creştin trebuie să se străduiască şi să se roage pentru ca auzul lăuntric al sufletului său să fie deschis – căci aici este începutul întoarcerii, al adevăratei pocăinţe, ca şi al mântuirii.

Mari păcate și nelegiuiri sunt șterse prin lacrimi și pocăință!

Nu mulți au harisma lacrimilor, ci numai cei care au mintea sus, numai cei care uită de cele pământești, cei care nu poartă grijă de trup, numai cei care nu știu deloc dacă este lume, numai cei care și-au omorât mădularele lor cele de pe pământ, numai acestora li se dă plânsul lacrimilor.

Cei pe care îi socotim păcătoși pot fi mai vrednici de mântuire decât noi

Dacă am vedea chiar cu ochii noştri pe cei care greşesc, să nu-i osândim. Că zece paşi depărtându-se cineva de la faţa noastră, nu ştim ce a făcut faţă de Dumnezeu sau de este Dumnezeu cu dânsul. Că Iuda vânzătorul, când se lumina spre joi, împreună cu Hristos era şi cu ucenicii Lui, iar tâlharul era între tâlhari şi între ucigaşii de oameni. Iar, după ce a venit ziua de vineri, Iuda s-a dus întru întunericul cel din afară, iar tâlharul, împreună cu Hristos, în Rai s-a sălăşluit. Pentru aceea nu se cade să osândim pe omul care greşeşte, de vreme ce Domnul îl va judeca.

Darul pocăinței l-a dat omului tot bunătatea nesfârșită a lui Dumnezeu

Dacă nu ne-ar fi fost dat acest mare dar al pocăinței, puțini s-ar putea folosi de înnoirea mântuitoare pe care a adus-o Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu. Mintea noastră care este „plecată spre cele rele din tinerețile noastre”, pervertirea pe care o provoacă legile contra firii ale păcatului, dar și răutatea demonilor creează acest rău general și atrag pe omul nenorocit să facă ceea ce nu voiește, ci ceea ce urăște.

Tratament pentru suflet ‒ pregătirea pentru Împărtășanie

Să ne curățăm în apele de lacrimi ale pocăinţei şi vom lua înlăuntrul nostru doctoria cea multvindecătoare – Trupul şi Sângele Domnului nostru. Este nevoie să ne pregătim şi noi pentru acest tratament – şi pe cât e sufletul mai presus de trup, pe atâta şi grija noastră pentru tratamentul lui trebuie să fie mai puternică.

Psalmii dimineții – explicație și înțeles

Biserica acordă o importanţă deosebită acestor psalmi, deoarece prin textul lor aduc slavă, mărire şi mulţumire lui Dumnezeu, exprimă diferite stări sufleteşti: pocăinţa profundă, recunoştinţă, mulţumire şi speranţă, încredinţare în ajutorul Domnului, dar îl fac pe credincios să îşi amintească totodată şi de Judecata de Apoi şi de mântuire.

Pagini