Bogăţia nu constă în avuţie multă, ci în buna conştiinţă, care şi în lipsa bogăţiei pieritoare îşi are răsplătirile ei, căci Dumnezeu are puterea să ne dăruiască cele trebuincioase şi cu îndestulare.

Nu în bogăţie constă totul, ci în noi înşine. Omului, oricât i-ai da, tot nu îl mulţumeşti. Este zadarnic să credem că bogăţia sau belşugul sau, cel puţin, îndestularea ne-ar fi de folos sau ne-ar aduce linişte.

Cei bogaţi se frământă şi mai mult decât cei săraci şi nevoiaşi. Sărăcia şi lipsa sunt mai aproape de smerenie şi de mântuire numai dacă omul nu se descurajează, ci cu credinţă şi cu nădejde se lasă în voia Proniei atotbune a lui Dumnezeu. Domnul ne-a hrănit până acum şi poate face acest lucru şi de acum încolo.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 7-8)