smerenie

Autocunoașterea este lungul drum spre tine însuți!

Am auzit de atâtea ori oameni văicărindu-se: „ce să mă fac cu tine?”, dar niciodată: „ce să mă fac cu mine?!”.

Să ne smerim întotdeauna și atunci toți ne vor fi apropiați!

Care este adevărata smerenie? Nu să fugi, ci să rămâi, cu răbdare și curaj, să treacă ispitele peste tine. Aceasta este adevărata smerenie, care nu poate fi cu lașitate, ci cu bărbăție duhovnicească.

Cel smerit este întotdeauna împăcat

Cel smerit întotdeauna este împăcat și liniștit, iar ca să dobândim starea aceasta ne trebuie multă pricepere.

Cum ne vom așterne așa ne vom odihni!

În orice situație, dacă te porți cu celălalt ca și cum i-ai fi inferior, ca și cum ai fi mai jos decât el, ieși câștigător în toate privințele. Și duhovnicește ești câștigat, la Dumnezeu – că aceea este cel mai important –, dar și cel care te vede, chiar de ți-ar fi și cel mai mare dușman, se folosește.

Sfântul Pahomie, un pelerin smerit către inimile noastre

Una dintre marile încercări ale Sfântului Pahomie, parcă legată de destinul atâtor români, a fost crucea pribegiei printre străini – așezată pe umerii săi de vremurile tulburi și de potrivnici.

Episcopul Pahomie al Romanului, ctitorul Schitului Pocrov din Neamţ

Sihăstria fericitului episcop Pahomie devenise în puţină vreme cea mai vestită din Moldova. În schit, ca şi în Muntele Chiriacu, se nevoiau mulţi cuvioşi sihaştri, dintre care unii erau renumiţi postitori, exorcişti şi taumaturgi; alţii erau duhovnici buni, lucrători ai rugăciunii lui Iisus şi dascăli învăţaţi; iar alţii aveau darul lacrimilor şi petreceau toată viaţa în tăcere şi smerenie, necoborând niciodată din schit, până la obştescul sfârşit. La aceşti cuvioşi alergau numeroşi bolnavi de prin sate şi, cu darul lui Hristos, se făceau sănătoşi.

Ce să facem ca să primim darul iubirii?

Iubirea e darul lui Dumnezeu şi vine atunci când răbdăm necazurile, când suntem împăcaţi în conştiinţa noastră cu Dumnezeu, când ne luptăm împotriva păcatelor, a răutăţilor, când încercăm să renunţăm la noi înşine şi să dăm dreptate altora, chiar dacă aceştia nu au dreptate. Iubirea o primim prin gesturi concrete prin care înfrângem în noi egoismul nostru, mândria noastră şi lăsăm de la noi, fiindcă iubirea e opusul mândriei.

Să te socotești mai rea decât ceilalți

Să nu lăsați gândurile să vă intre în inimă, ci atunci când vor veni să vă sculați împotriva lor, chemând în ajutor pe Dumnezeu.

(Video) La ce risc ne expunem dacă nu facem ascultare?

Armonie în căsnicie sau luptă pentru supremaţie?

Relaţiile dintre soţ şi soţie în cadrul familiei par a se rescrie, a se redefini, a se îndepărta de sensul stabilit de Dumnezeu şi transmis în mod foarte clar prin Biblie. Privite şi interpretate prin prisma concepţiilor vehiculate în prezent, paragrafele respective pot trezi reacţii variate, oscilând între amuzament, desconsiderare sau chiar revoltă.

Pagini