smerenie

Îndemnuri pentru suflet, la început de post

Începe Postul, suflete, pornește și tu pe cale! E cale de smerire, dar mai presus de toate, e cale de Iubire. Nădăjduiește, suflete, în Iertare, în Mântuire, în Bucurie, în tămăduirea de neîndrăzneală! Și din când în când, și din gând în gând, oricând vei găsi un moment de răgaz sau de iscoditoare tulburare, repetă-ți lin: „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt!”.

Să sfințim locul de muncă și să purificăm dragostea!

Îmi amintesc bucuria pe care am simțit-o când trei măturători de stradă au bătut la ușa mea în ziua de Anul Nou. I-am văzut ca pe cei trei magi, i-am salutat și i-am servit cu primele chifle zaharisite tradiționale. După ce au plecat, am spus: „Doamne, copiii Tăi tocmai au plecat”.

Rugăciunea lui Iisus nu poate fi fără norii cugetelor la început

Rugăciunea lui Iisus nu numai că nu stingherește, dar chiar te ajută să asculți cititul și cântarea și ajută la rugăciunea obișnuită de la biserică și de la chilie și îndulcește inima foarte, inima și duhul îl face pașnic și gândurile le luminează.

Fără smerenie, lupta cu patimile este grea

Păcătosului ce se pocăiește îi este oricând cu putință să se mântuiască, pentru negrăita milostivire a lui Dumnezeu.

Un singur lucru avem în comun – conștiința nevoilor noastre disperate

Dacă am fi cu adevărat conștienți de nevoia disperată în care ne aflăm, am fi dispuși să fim deschiși și iubitori către ceilalți. Dacă nu suntem așa, este semn că nu am înțeles încă cine suntem și unde ne aflăm.

În biserică, glasul dumnezeiesc ajunge la inimile noastre

Fraților, trebuie să spălăm cu pocăință toată necurăția noastră și astfel să pășim către El, ștergând cu lacrimi păcatele cele știute și cele neștiute. Să ne frângem inima noastră prin smerenie, cum și El S-a micșorat pe Sine pentru noi, făcându-Se, totodată, Dumnezeu și Om, ca să-l mântuiască pe om de smintelile cele diavolești.

„Dracul nu se sperie de țipete, de urlete, ci el se oprește într-un singur punct: al smereniei” – Pr. Visarion Alexa

Când ajungi să ierți un om cu toată inima ta, când îți vezi păcatele, când încerci să te corectezi pe tine, sufletul se liniștește, începe să aibă o viețuire dumnezeiască.  Suntem făcuți după chipul și după asemănarea Lui. L-ați văzut pe Dumnezeu mofturos, țâfnos, răzbunător? El este o ființă iubitoare, iertătoare, iar sufletul nostru se aseamănă cu El.  Dacă faci altfel, dacă te porți împotriva firii tale, suferi. Iar până nu vom deveni ca Dumnezeu, ne vom rătăci într-o groază de lucruri.

Episcopul Chesarie Păunescu – o viaţă încununată de virtuţi

La începutul anului 1944, arhimandritul Chesarie Păunescu a fost ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi hirotonit episcop al Constanţei şi apoi al Dunării de Jos, ascultare pe care o duce cu mare demnitate şi dăruire pentru Biserica lui Hristos. Peste un sfert de veac a păstorit bunul păstor turma cea cuvântătoare, a hirotonit sute de preoţi, a restaurat şi înnoit zeci de biserici, a făcut vizite canonice prin oraşe şi parohii de ţară şi a mângâiat multe suflete zdrobite.

Religia – împrietenirea cu Dumnezeu

Religia este comuniunea filială de iubire sfântă dintre Dumnezeu și om, trăită înlăuntrul inimii și manifestată în afară prin credință, cult, virtuți și fapte bune.

Cuviosul Paladie Tahigraful – caligraf, scriitor şi pictor vestit

Era în toate înţelept, cuvios şi iubitor de Dumnezeu. Cunoştea bine învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi era bun povăţuitor în obşte şi iubit de toţi. Iar pentru că scria foarte repede şi frumos, i se spunea „tahigraf”, adică „iute scriitor”.

Pagini