smerenie

Cât suntem de smeriți?

De câte ori nu am văzut pilde de curăţie ale vieţii creştineşti, care ne erau mustrare şi îndemn spre îndreptare, însă noi iarăşi am rămas nepăsători?

Omule, toate câte ai primit de la Dumnezeu, împrumut ți s-au dat!

Omule, până ce ești în priveliștea vieții acesteia, până ce târgul nu s-a risipit, cumpără-ți cu milostenia la săraci mila lui Dumnezeu; cu smerenia, veșnica slavă; cu dreptatea, viața cea nesfârșită, cu curăția, cunună; cu blândețile, intrarea în rai; cu rugăciunea, viața cea împreună cu îngerii.

Cel smerit nu iscodește, nu condamnă, ci doar iubește!

Însușirea smereniei este de a ve­dea la sine păcatele, iar la ceilalți – însușirile bune. Însușirea trufiei este de a vedea la sine doar lucruri bune, iar la ceilalți – doar lucruri rele.

Care este începutul smereniei?

Smerenia nu se mânie niciodată, niciodată nu caută să placă oamenilor, nu se lasă în voia întristării, de nimic nu se înfricoșează.

Smerenia și bunătatea țin familia puternică

Primele virtuţi de frunte care-l înfrumuseţează pe om, mai ales în casătorie, sunt smerenia şi bunătatea, mai ales bunătatea: „Un dram de bunătate valorează mai mult decât sumedenie de cunoştinţe”.

Dumnezeu săvârșește minuni prin oamenii drepți

Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, ca și ei față de Acesta, în timp ce smeriților le dă har, deoarece au duhul smereniei.

Roagă-te cu simplitate

Cu neputință (știind că ești neputincios) și cu simplitate te roagă, ca să-ți trăiești viața cum trebuie înaintea lui Dumnezeu, că atunci fără de grijă te afli. Că mila urmează smeritei cugetări, așa, ca o umbră unui trup.

Adâncește-te în smerenie nesfârșită!

Domnul Însuși a arătat smerenie nesfârșită, iubire nesfârșită și supunere nemărginită. Aceste trei virtuți sunt absolut necesare pentru ca omul să se mântuiască.

Cum să ne purtăm cu aproapele nostru, ca să împlinim porunca dragostei?

Spun bătrânii că foamea este cel mai bun bucătar, iar sărăcia cel mai bun gospodar. Tot aşa şi cu mântuirea sufletului nostru. Râvna, rugăciunea şi smerenia ajută cel mai mult pe calea mântuirii.

Ieroschimonahul Paisie Olaru – care sunt datoriile şi ispitele călugărilor?

Monahii sunt datori să-şi păzească făgăduinţa pe care au făcut-o la călugărie, înaintea lui Hristos şi a Sfântului Altar, adică ascultarea necondiţionată, sărăcia de bunăvoie şi fecioria. Toate patimile călugărilor şi ispitele se nasc din două păcate: din neascultare şi din lenevirea la rugăciune.

Pagini