smerenie

Cum să ajungi să discerni între înșelare și darurile Sfântului Duh

Chiar dacă ar aduce năluciri, prefăcându-se în vederi strălucitoare și vrând să amăgească sufletul, o lucrare bună să dea diavolul nu poate, fapt prin care se recunoaște ca fiind înșelare.
Iubește smerenia. Ea îți va acoperi toate păcatele tale.

Schimonahul Marcu Dăncilă gusta cele cereşti, fiind încă în trup

La biserică venea regulat şi întotdeauna, vara şi iarna, era cu capul descoperit, fără să-i fie frig, iar faţa lui răspândea lumină, bucurie şi pace duhovnicească. De asemenea, niciodată nu vorbea neîntrebat, nu-l interesa nimic din cele omeneşti şi nu cerea nimic de la nimeni, căci ajunsese la înalta rugăciune a inimii şi avea darul tăcerii. 

„A fi creștin înseamnă să pui toată viața ta, toate darurile tale, în slujirea celorlalți” – Părintele Visarion Alexa

Puterea de a ne pune în slujba celorlalți, de a-i sluji pe ceilalți o avem doar de la Bunul Dumnezeu, pentru că știm că El a pus în fiecare dintre noi Darurile Sale.

Monahul Damian Ţâru se împărtăşea des cu Trupul şi Sângele Domnului

„Ei, părinte, ce mare dar este moartea! Şi ce pedeapsă ar fi pentru om dacă n-ar muri!... Pământul ar deveni o temniţă pentru el.”

„Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!”

Păcatul atrage prin dulceaţă, iar apoi chinuie prin amărăciune făcătoare de stricăciune. Şi iată, lumina minţii s-a întunecat în tine; şerpii patimilor te muşcă şi apăsarea unei nemulţumiri cât se poate de mari te chinuie. Aşadar, intră în tine însuţi, adună gânduri mântuitoare şi îngrijeşte-te să sfărâmi prin ele inima ta cea învârtoşată, înalţă-te la cer, coboară-te în cele mai dedesubt; priveşte-te pe tine însuţi şi priveşte în jurul tău.

Cel ce are smerenie are toate virtuțile

Cel smerit are toată bogăția duhovnicească, tocmai pentru că are sărăcia duhovnicească.

Sfântul Ioan Colibașul ‒ drumul spre sfințenie

Cunoscând învățătura Domnului dintr-o Evanghelie ferecată cu aur, Sfântul Ioan a fugit din copilărie la o mănăstire din Bitinia și a petrecut acolo vreme de șase ani. Cuprins de dorul părintesc, s-a întors acasă, dar nu s-a lăsat recunoscut, ci a mai rămas încă trei ani într-o colibă, la poarta casei, până când a înțeles că viața lui în această lume urma să se încheie.

Schimonahiile Fevronia, Sofia şi Olimpiada – mătușile poetului Mihai Eminescu

Aceste trei călugăriţe erau model în Mănăstirea Agafton, căci se rugau şi posteau împreună, mergeau la biserică împreună şi trăiau în multă smerenie şi dragoste. Pe lângă rugăciune şi lucrul mâinilor, se îndeletniceau şi cu scrierea şi citirea sfintelor cărţi, dând o educaţie deosebită nepotului lor Mihai, care poposea adesea la chiliile lor.

Smerenia, temelia vieții duhovnicești

Cu cât voim să ne înălțăm mai sus către Dumnezeu, cu atât mai mult trebuie să ne smerim.

Pagini