Grija de legătura noastră cu Dumnezeu începe cu grija pentru starea sufletului nostru
Dacă așa vom împodobi sufletele noastre, le vom îmbrăca și le vom lumina și le vom păzi, știu bine și vădit cunosc că va dori Împăratul Ceresc frumusețea sufletelor noastre și, venind, Se va sălășlui întru ele. Și atunci Îi vom fi Lui cer și scaun, și palat, și Biserică.
Fraților, să ne pregătim ca să slujim Domnului din tot sufletul și cu toată puterea. Să privim cum împărații, domnii și bogații, ba chiar și săracii, cum toți se ostenesc și se nevoiesc să-și împodobească pe soțiile lor. Așa să facem și noi, pentru că sufletele noastre sunt logodnice ale Împăratului Ceresc. Să auzim pe Pavel Apostolul zicând pentru noi: „V-am logodit unui singur bărbat ca să vă înfățișez lui Hristos fecioară neprihănită” (II Corinteni 11, 2). Pentru că trupul nostru este casă și palat și templu întru care petrece Cerescul Împărat. Sufletul este mireasa lui Hristos, iar mintea – tron, și inima – prestol al lui Dumnezeu, iar cugetul – portar, știința este veșmântar, iar gândurile – slujitori. Că zice Prorocul David: „înainte a stat Împărăteasa de-a dreapta Ta în haine aurite, îmbrăcată și împodobită”. Iar aceasta a zis-o despre sufletul curat, că toată slava fiicei împăratului stă înlăuntrul ei.
Deci, să păzim cu socotință pe mireasa Împăratului. Să o acoperim, să o ferim, să o împodobim cu îmbrăcăminte cusută cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare alese, adică cu fapte bune să o facem să strălucească. Iar în loc de porfiră, să o împodobim cu credința în Dumnezeu; în loc de diademă, cu nădejdea cea bună; în loc de vison, cu dragostea cea dumnezeiască; în loc de iachint, cu fecioria; în loc de purpură, prin curăție. În Ioc de mărgele, cu mintea întreagă; în loc de salbă, cu înfrânarea; în loc de cercei, cu ascultarea; în loc de inel, cu milostenia; în loc de brâu de porfiră, cu postul, iar în loc de năframă și de broboadă, cu rugăciunea și cu cererea; în loc de înfrumusețare și împodobirea mărgelelor, cu mâncarea uscată și prin culcarea pe jos; în loc de miresme și de mosc, cu cântarea psalmilor și cu chinuirea [nevoința trupească]; în loc de haine aurite, cu smerită cugetare; în loc de felurite mâncări de carne, cu lipsa de pâine; în loc de vin, cu dorirea de apă.
Deci, dacă așa vom împodobi sufletele noastre, le vom îmbrăca și le vom lumina și le vom păzi, știu bine și vădit cunosc că va dori Împăratul Ceresc frumusețea sufletelor noastre și, venind, Se va sălășlui întru ele. Și atunci Îi vom fi Lui cer și scaun, și palat, și Biserică. Și așa împreună vom împărăți în loc de soarele cel văzut, având Soarele dreptății. În loc de diademă, cu lumina îmbrăcându-se, în loc de raze având nepătimirea, în loc de stele – faptele bune, în loc de întuneric – luminare, în loc de lună – faptele dumnezeiești în Hristos Iisus, Domnul nostru, a Căruia este slava, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.
(Sfântul Nil Pustnicul, Din cuvintele duhovnicești ale Sfinților Părinți, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2003, pp. 339-340)
Maica Domnului – smerenia care a încăput dumnezeirea
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro