Întâlnirea de săptămâna aceasta s-a desfășurat joi, 14 aprilie a.c., avându-l ca invitat special pe Bogdan Tătaru-Cazaban, cercetător științific la Institutul de Istoria Religiilor al Academiei Române și cadru didactic asociat al Departamentului de Limbi și literaturi romanice, clasice și neogreacă din cadrul Universității București.

Domnia sa a susținut prelegerea intitulată „Învierea lui Lazăr. Sensurile și interpretările sale în istoria creștinismului”, conferința fiind transmisă în direct pe paginile oficiale de Facebook ale organizatorilor. Evenimentul a fost moderat de părintele arhidiacon Răzvan Brudiu, coordonatorul tinerilor ascoriști din orașul Marii Uniri, și s-a bucurat de audiența a sute de studenți teologi și credincioși care îndrăgesc activitățile organizate de ASCOR Alba Iulia.

În cadrul discursului său, Bogdan Tătaru-Cazaban, invitatul special al întâlnirii, a reliefat multiplele sensuri duhovnicești ale învierii Dreptului Lazăr: „Înviat de Hristos după patru zile, Lazăr devine de la începuturi un simbol al renașterii spirituale și, așa cum textul biblic ne îndeamnă, o prefigurare a învierii de la sfârșitul veacurilor, când trâmbița îngerului va suna la fel de puternic ca și glasul lui Hristos care Își cheamă prietenul din Șeol. Învierea lui Lazăr a fost interpretată ca o inițiere a ucenicilor și, prin ei, a tuturor celor care vor crede în Hristos. Drept urmare, Lazăr a fost asumat de-a lungul vremii ca un orizont universal al speranței, așa cum vor face mai ales cei care se înmormântau în catacombe și își pictau chiar deasupra mormintelor scena învierii lui Lazăr sau primeau în nișele care le adăposteau trupurile statuete mici simbolizându-l pe Lazăr. Hristos – spunea Sfântul Ambrozie, episcopul Milanului – nu l-a înviat numai pe Lazăr, ci a trezit credința în toți, iar când citești, duhul tău, mort fiind, reînvie odată cu Dreptul Lazăr”.

În ultima parte a evenimentului, invitatul special al întâlnirii a oferit răspunsuri întrebărilor venite din partea ascultătorilor, după care părintele Răzvan Brudiu i-a mulțumit pentru prezență și pentru cuvintele ziditoare: „Din ceea ce ne-ați împărtășit, am putut remarca faptul că acest episod al învierii lui Lazăr este, pe de o parte, tulburător, iar pe de altă parte un moment minunat, reprezentând o înviere profetică, o înviere care ne îndreaptă spre suferința, moartea și Învierea lui Hristos. Dacă am putea spune astfel, este o repetiție generală spre ceea ce urmează, iar drumul din moarte spre viață este întâlnirea cu Hristos la ușa mormântului, dar în grădina învierii din Betania. Vă mulțumim pentru că v-ați ostenit să ridicați piatra de la «ușa mormântului din Betania noastră cea de toate zilele», lăsând să iasă la lumină mintea și inima fiecăruia dintre noi. De asemenea, vă mulțumim pentru faptul că ne-ați conștientizat că învierea lui Lazăr este un act de sensibilitate și de umanitate, dragostea însemnând lacrimi”.