El a socotit bine şi a chivernisit cu sănătoasă rânduială: bogat, el s-a lepădat de toate, pentru Dumnezeu, fără nici o părere de rău de averea pierdută, şi ca şi când ar fi pierdut niscaiva foaie sau o slavă de o zi, pentru nenumărate comori şi neveştejită cinste, el a întâmpinat sărăcia şi necinstea pentru Dumnezeu, cu veselie. Ia socoteşte, prin urmare, cât are să se bucure el în cer, cum se va veseli şi se va mândri de socoteala lui neînşelată! Şi, ca să nu mai lungim vorba, zicem: bucuria acestuia va fi nesfârşită, după cum întristarea şi chinul mult ruşinoase celui rău vor fi, şi de asemenea, nesfârşite. 

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura  Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, p. 59)