Dacă greşeşti vreodată şi alergi degrabă la Dumnezeu căindu-te, este foarte bine. Aşa şi trebuie. Domnul te va ierta. Iar duhovnicului sau stareţului să-i spui după aceea, dacă păcatul este grav.

Numai la Domnul şi în Domnul îţi poţi găsi pacea sufletească. Sufletul tău sfâşiat îşi poate găsi bucuria numai în Domnul, în pocăinţă şi în îndreptarea vieţii. Păcatul cu otrava sa ucide sufletul omului. Iar sufletul învie datorită acţiunii dătătoare de viaţă a pocăinţei. Preabunul Dumnezeu nimic nu cere de la noi decât numai pocăinţă sinceră, şi datorită ei îi bagă pe cei ce se pocăiesc în împărăţia Sa Cerească şi veşnică, după cum a spus în Evanghelie:  Pocăiți-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor (Matei 3, 2).

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, p. 139)