Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii) - 2014

Conştiinţa este îngerul lui Dumnezeu, care ne păzește și ne îndrumă

Când conştiinţa te mustră, înseamnă că Dumnezeu te ceartă şi trebuie să te bucuri că nu te lasă uitării. Trebuie să avem pururea înaintea noastră păcatele noastre, ca să ne pălmuiască conştiinţa prin mustrare, să dobândim lacrimi la rugăciune şi să nu mai greşim. 

„Ani buni și fericiți, zile bune, viitorul, așa cum dorim să-l avem!” - Părintele Teofil Părăian

V-aș pune la suflet gândul acesta, să nu-l uitați: Dumnezeu este cu adevărat Tatăl nostru, iar pe copil îl duce Tata, nu-l lasă la nimeni. În toată vremea vieții noastre să împlinim tot ce putem să împlinim. Silințele noastre cele bune să ne pregătească ani buni și fericiți, zile bune, viitorul, așa cum dorim să-l avem!

Ieroschimonahul Ilie Vulpe – smeritul duhovnic al părinţilor athoniţi

„Îndrăzneşte, fiule, că şi eu sunt păcătos!” Era părintele dragostei şi al blândeţii, foarte primitor, milostiv, fără răutate, ca un copil, şi înţelept la cuvânt. Timp de peste 30 de ani, a fost unul din cei mai iscusiţi duhovnici ai Muntelui Athos, formând şi povăţuind pe calea mântuirii sute de fii duhovniceşti, români, greci, ruşi, bulgari şi sârbi. Toţi îl căutau şi se foloseau de cuvintele lui.

Schimonahul Grigorie Bica – o viaţă în corabia lui Dumnezeu

La biserică era nelipsit în fiecare noapte. Venea cel dintâi, se aşeza în strană şi zicea rugăciunea lui Iisus. Odată l-a întrebat un călugăr: „Cum mai poţi veni la biserică, părinte Grigorie, că eşti obosit de la grădină?”. Iar bătrânul i-a răspuns: „Biserica este o corabie ce înoată pe mare. Dacă lipsesc de la biserică, corabia merge înainte şi eu rămân departe de Hristos. De aceea vin regulat la biserică”.

Ieroschimonahul Nectarie, isihast şi părinte duhovnicesc al Mănăstirii Almaş

Timp de 30 de ani, acest smerit isihast a fost singur slujitor, sfetnic şi părinte duhovnicesc al Mănăstirii Almaş, care număra până la 40 de călugăriţe. Zilnic săvârşea Sfânta Liturghie şi toată rânduiala cu mare evlavie. Restul timpului îl petrecea singur, în cugetări dumnezeieşti şi în lucrarea rugăciunii lui Iisus. Pentru sfinţenia vieţii lui, părintele Nectarie era foarte iubit şi căutat de credincioşi. Pe unii îi spovedea, pe alţii îi sfătuia, celor bolnavi le citea şi, după mărturia ucenicilor lui, mulţi se vindecau de suferinţele lor.

Experienţe trăite după Sfântul Botez

Când am intrat în apă cu tot trupul, am simţit o mare bucurie. Parcă trupul meu înota în Harul Sfântului Duh. Când am ieşit din apa sfinţită, am simţit că toate păcatele mele au căzut precum nişte solzi, de pe trupul meu. 

Mărturisirea tuturor păcatelor aduce iertarea deplină a celui spovedit

În Pateric întâlnim următoarea istorisire, din care învăţăm că în faţa duhovnicului, prin intermediul căruia lucrează harul preoţiei lui Hristos, suntem datori să ne mărturisim cu sinceritate toate păcatele.

Preotul nu propovăduieşte învăţătura sa, ci pe cea a lui Dumnezeu

Diavolii urăsc sfaturile îndrumătorilor duhovniceşti ex­perimentaţi, dar tu ia aminte la aceste sfaturi în mod deose­bit. Ţine minte că dacă omul nu spune tot părintelui duhovnicesc, atunci drumul îi este strâmb, iar când spune tot, mer­ge drept în Împărăţia Cerurilor.

Cel mai important este să faci fapte de pocăinţă

Este nevoie de timp, răbdare şi trebuie să te rabzi pe tine. Firea noastră păcătoasă nu poate împlini dintr-o dată Legea lui Dumnezeu, poruncile lui Dumnezeu.

Creştinul care se împărtăşeşte des va trebui să se spove­dească de fiecare dată?

Va trebui să ştim că există păcate grele, care ne împiedică de la Sfânta împărtăşanie, fapte care „ne îndepăr­tează de Hristos şi ne aduc moartea”, aşa cum consemnează în secolul al XV-lea Sfântul Nicolae Cabasila, ca şi păcate uşoare (v. I Ioan 5,17), care nu ne opresc de la Sfânta împărtăşanie: „nici unul din acestea nu ne împiedică să ne împărtăşim de sfinţenia Sfin­telor Taine”.

Pagini