Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii) - 2014

Protosinghelul Ioanichie Moroi, învingând toate obstacolele, a reorganizat viaţa monahală de la Sihăstria

Spuneau ucenicii lui că 35 de ani a suferit în schit tot felul de ispite, lipsuri, asupriri de la diavoli, ameninţări de la oameni, boli şi alte nevoi. Însă, pentru credinţa şi răbdarea lui, cu ajutorul Maicii Domnului, a făcut dintr-un schit pustiu cea mai aleasă sihăstrie din ţara românească.

Sfântul Nicolae Planas – părintele care s-a împărtășit după un lepros și a rămas sănătos

Asta s-o audă și cei care șovăie să se împărtășească, pentru că se tem de microbi! Într-adevăr, mare blasfemie! Dumnezeul viilor și al morților, Care a făcut cerul și pământul să fie biruit de microbi! Aiureli ale necredinței celei întunecate.

Importanța Sfintei Taine a Spovedaniei

Recunoașterea păcatelor se face în fața lui Hristos Însuși cu întreaga Biserică drept martor, sprijin și ajutor, în persoana preotului.

Protosinghelul Iosif Crăciun – „Pustnicul de la Icoana” ce izgonea duhurile rele din oameni

Alergau la chilia lui tot felul de epileptici şi oameni bolnavi, lipsiţi de mângâiere. Mai întâi trimitea bolnavul în mânăstire să-şi mărturisească păcatele şi să-i facă preoţii Sfântul Maslu. Apoi se întorcea bolnavul la chilia lui din pădure, unde era pus la post şi rugăciune trei zile şi trei nopţi. Împreună cu el posteau toate rudele bolnavului şi însuşi sihastrul Iosif şi citeau la Psaltire ziua şi noaptea. A treia zi, cei mai mulţi bolnavi se vindecau. 

E bine să avem un duhovnic aproape și unul mai departe?

Lupta este din partea amândurora, a fiului și a părintelui, să te vindeci de păcate și să progresezi, să devii mai bun, din ce în ce mai bun.

Pocăința, o neîncetată Cruce și Înviere

Pocăința nu reprezintă doar penitență, mâhnire ori frica de osândire, ci mult mai mult: o schimbare profundă, radicală a felului de a fi, a gândi și a viețui; lupta cu păcatul prin înfrângerea tentațiilor și clădirea unui nou început al vieții interioare, reflectat într-o existență bineplăcută lui Dumnezeu. Pocăința ne ajută să omorâm păcatul, să ne reînviem sufletul; din întuneric face lumină, spală ochii sufleteşti, stăpâneşte peste firea cea neputincioasă și înfrânează patimile.

Duhovnicii – cei mai buni psihoanaliști

Duhovnicul, cu luminarea Duhului Sfânt care cercetează adâncurile inimii, discerne patimile, și cel ce se spovedește este pus față în față cu sinele său real și recunoaște boala acestuia, fără să fie traumatizat, fără să deznădăjduiască și fără încercarea de a se autojustifica.

Duhovnicul este un vânător de suflete

Ca duhovnic, să călești sufletul acela, să fie potrivit pentru Hristos. Nici prea moale, adică leneș, dar nici prea tare, adică iute și împietrit la inimă. Așa de bine trebuie să potrivim la mărturisire cu sufletul!

Oamenii, heruvimi în timpul Sfintei Liturghii

Noi, oamenii, suntem așa de puternici înaintea lui Dumnezeu, încât ne permitem să ne comparăm cu heruvimii, adică cu cetele acelea îngerești care folosesc lui Dumnezeu spre lauda Lui.

Să intrăm în bolnița lui Hristos!

Însuși Dumnezeu este Doctorul, căci numai El poate să dea și să ia viața, să judece și să mângâie, să pedepsească și să ierte. Preotul este numai un martor și un împuternicit al lui Dumnezeu.

Pagini