În data de 12 septembrie 2010 in Suedia s-a sfințit locul unde se va construi prima biserică ortodoxă română. Credincioșii din localitatea Sölvesborg împreuna cu preotul paroh Alin-Ioan Popa, sub îndrumarea episcopului lor, Preasfințitul Macarie al Europei de Nord, au cumpărat un teren pe care se va construi o biserică de lemn în stil maramureșean.
Pe părintele Alin l-am cunoscut pe Internet în urmă cu mai bine de un an. Un prieten drag m-a rugat să-i dau câteva sfaturi legate de calculatoare, specialitatea mea. Și l-am ajutat prin mesaje și convorbiri interactive. Am rămas prieteni: ne felicitam de sărbătorile si praznicele mari, când aveam o problema îl rugam pe părintele să mă pomenească. Părintele este smerit și mă ruga să-l pomenesc și eu când mai merg pe la mănăstiri sau privegheri. Deși departe, am început să știm fiecare de viața și familiile celuilalt. La un moment dat părintele Alin mi-a spus că se străduiește să găsească un loc pentru o bisericuță. Apoi mi-a spus că, prin mijlocirea Maicii Domnului, au identificat un teren iar Preasfințitul Părinte Episcop Macarie a găsit o bună și evlavioasă credincioasă din Suedia, pe Doamna Aglaia, care a oferit suma de bani prin care s-a cumpărat terenul respectiv. Atunci m-a invitat la punerea pietrei de temelie a bisericii și am acceptat spunând că voi veni dacă îmi va îngădui bunul Dumnezeu. Nu era fixată încă data. Ulterior punerea pietrei de temelie s-a stabilit pentru duminică 12 septembrie 2010. Pentru mine era o dată incomodă: în 13 septembrie copiii începeau școala: un copil mergea dimineața, altul după-amiaza, iar copilul meu mai mic mergea la grădinița. Soțul meu mi-a dat soluția: “Prâslea“ va începe grădinița cu câteva zile mai târziu, iar copiii mari învățând diferit, a ajuns cu fiecare din ei la școală. La urma urmei nu era așa important ca mama să fie prezentă în prima zi de școală, ci în toate celelalte zile când aveau sa-și facă temele.
Copiii fiind rânduiți, mi-am rezervat bilet de avion spre Malmö, un oraș la 150km de Sölvesborg. Am decolat de la Budapesta. Până acolo, de la Timișoara unde locuiesc, am mers cu o firmă de maxi taxi specializată.
Și astfel, după un zbor de aproximativ 2 ore am ajuns în Suedia. Era prima dată când vizitam această țară. Eu am perceput Suedia ca o altă lume. Este o țară verde, frumoasă și ordonată, cu câmpuri întregi de moriști eoliene. În Suedia nu există câini vagabonzi. Întreaga țară are piste de biciclete și persoane de toate vârstele pedalează fără nici o grijă. Suedezii au o concepție de viață total diferită de noi, și aceasta se reflectă în absolut tot: în felul de viață, în comportamentul lor chiar și în modul cum sunt aranjate cimitirele și cum își îngroapă morții. Doar 3% din suedezi frecventează biserica. Pentru marea majoritate a suedezilor existența se desfășoară în această viață și totul se termină aici. Din acest motiv încearcă în această viață să trăiască bine și să obțină totul. Din acest motiv sunt extrem de politicoși unul cu celălalt, au răbdare, se îngrijesc mult de sănătatea lor și aici mă refer la tot: mâncare, sport, mediu înconjurător. Suedezii au ajuns modele pentru întrega lume. Toți am auzit de bufetul suedez. De aici a pornit. Cum tot din Suedia a pornit și metoda de selectare a deșeurilor. Acestea sunt doar două exemple care imi vin în minte. Suedia este o monarhie constituțională care acordă o mare atenție omului. În Suedia suedezii conduc țara și ei își aleg prin vot direct reprezentanții. Copii sunt învățați de mici, din școală, că Suedia este țara lor și sunt totodată responsabilizați pentru asta. Atitudinea civică este extrem de dezvoltată.
În această lume diferită eram curioasă să-i văd pe români, să văd Biserica. Știam că în octombrie 2007 fusese înființată Episcopia Europei de Nord și că Preasfințitul Macarie este episcop acolo din 2008. Dar acum am aflat de fapt cum stăteau lucrurile. Episcopia Europei de Nord cuprinde Suedia, Norvegia și Danemarca. Ai trăiesc câteva zeci de mii de români risipiți în cele trei țări scandinave, pe o suprafață totală de aproximativ 1 milion de kilometri pătrați. Când Episcopia a fost înființată tânărul episcop Macarie a început practic o activitate de apostolat: nu existau decât 6 parohii, românii ortodocși fiind împrăștiați la distanțe uriașe unii de alții. Preasfințitul Episcop Macarie a început să-și formeze obștea, mai întâi aducând preoți vrednici din țară, din România, în așa fel încât episcopia astăzi are 27 de parohii. Pe toți acest preoți i-a instalat în comunități pe care Preasfinția Sa în urma nenumaratelor sale vizite pastorale, din Danemarca, Suedia, Norvegia până în îndepartata Islandă, le-a format și catehizat cu dragoste și multa rabdare.
Ajunși în Europa de Nord preoții trebuie să se susțină material, să-și caute un loc de muncă. Fiind așa de puternic ancorați în realitate, suedezii consideră pastorația și teologia ca un fel de hobby, care se poate practica două ore duminica. Într-un fel este de înțeles având în vedere procentul mic de credincioși practicanți, iar protestanții nu se spovedesc, nu-și sfințesc casele iar căsătoria, botezul și înmormântarea sunt realizate mai mult pe partea administrativă, civilă, ceremoniile religioase fiind simbolice. Preoții ajunși pe aceste meleaguri trebuie să acționeze pe mai multe direcții: să se integreze în societatea civilă, să caute și să-și adune sau să găsească un mod de comunicare cu românii ortodocși sau cu persoanele care doresc să participe la slujbele bisericii și să găsească un locaș unde să slujească. De obicei, bisericile ortodoxe sunt case adaptate sau biserici ale altor confesiuni unde se slujește, prin rotație și înțelegere, după un orar stabilit.
Părintele Alin slujește în capela unui cimitir. S-a străduit mult să-și adune obștea. După slujbele religioase, părintele și doamna preoteasă Mihaela petrec clipe cu credincioșii eparhiei, în cateheză și misiune. Preotul le cunoaște problemele, familia. Îi vizitează, uneori la sute de km depărtare. Părintele zidește în sufletele credincioșilor Biserica lui Hristos. Mi-a povestit cu multă bucurie cum doi dintre credincioși s-au împăcat după 15 ani, întâlnindu-se la biserică. Locuiesc în același oraș, dar grijile i-au îndepărtat. Venind la biserică, s-au revăzut și au reînnodat prietenia lor. Vazând preoții de aici m-am gândit la cuvintele Sfântului Apostol Pavel care s-a facut toate tuturor pentru a-L propovădui pe Hristos (I Cor, 9, 19-23). Preoții de aici folosesc Internetul, și mail-urile pentru a anunța programul liturgic și pentru a răspunde întrebărilor credincioșilor, aratând prin aceasta că nu Internetul sau computerul sunt rele, ci felul cum sunt folosite. La fel cum un topor poate fi folosit pentru a ucide un om, dar poate fi folosit si pentru a sculpa o troiță. Noi avem libertatea să alegem ce facem cu toporul. În acest fel, preoții de aici au reușit să „de-a de urma românilor“ care traiesc în Europa de Nord.
Comunitatea românească este formată din două grupuri. Oameni care au emigrat acum peste 20 de ani din țară și din noi veniți, de 2-3 ani, care doresc să se integreze. Primii au fost sfâșiați de perioada comunistă și au părăsit țara, după care au întâmpinat greutățile adaptării la o viață și societate nouă, ajungând în cele din urmă să aibă o dublă cetățenie. Nou veniții se luptă în această perioadă de criză să se integreze. Nu știu încă ce sa facă, să rămână sau să lucreze câțiva ani și să se întoarcă înapoi în România. Toți acești oameni sunt greu încercați, mulți dintre ei sunt dezamăgiți sau circumspecți în legătură cu Biserica și misiunea ei.
În acest context este aproape imposibil să contruiești o biserică ortodoxă departe de țară. Dar Dumnezeu a netezit calea. Doamna Aglaia a intrat în posesia unei sume de peste 10.000 de Euro și s-a adresat Preasfințitului Părinte Episcop Macarie, care o avea de mult în grijă duhovnicească, oferindu-i banii pentru a înălța în Suedia un altar ortodox. Preasfintitul Părinte Episcop Macarie ținând seama de faptul că Doamna Aglaia a devenit enoriașă a nou înființatei parohii ortodoxe române din Sölvesborg, a oferit banii cu multă încredere părintelui Alin pentru a înălța spre slava lui Dumnezeu o bisericuță ortodoxă. Părintele Alin și membrii parohiei s-au străduit, au bătut la multe uși și au reușit în cele din urmă să cumpere acest teren.
Părintele Alin a luat parte personal la nivelarea și defrișarea terenului, lucrând cot la cot cu muncitorii sau credincioșii care au ajutat. Terenul era plin de arbuști și rădăcini. Încet oamenii au fost impresionați și convinși de sinceritatea, dragostea și implicarea tânărului lor preot. Părintele Alin se înțelege bine și cu reprezentații altor denominațiuni. Aceștia au fost prezenți la punerea pietrei de temelie a noii biserici. Dar cel mai mult m-a impresionat buna colaborare a părintelui cu parohul sârb de la parohia din vecinatate, părintele Nectarie. Părintele Nectarie este un călugăr tânăr, ieromonah sârb care locuiește lângă Sölvesborg. Cu părintele Nectarie am vorbit în engleză. L-am rugat să-mi povestească despre episcopul Nicolae Velimirovici și despre bătrânul patriarh sârb Pavlo, care spunea tuturor că cel mai important lucru este să fim oameni. Părintele Nectarie știe despre părintele Ilie Cleopa și despre părintele Arsenie Boca. A fost o bucurie sa-l cunosc. Avea o privire limpede, ca un copil, dar se vedea coacerea aceea duhovnicească.
Punerea pietrei de temelie la noua biserica a fost săvârșită de Preasfințitul Parinte Episcop Macarie al Europei de Nord și de invitatul său, Preasfințitul Episcop-Vicar Andrei Făgărășanul, care a venit tocmai de la Sibiu sa fie alături de românii noștri din Suedia și să se bucure de acest eveniment sfânt. S-a transmis si mesajul de binecuvanatre din partea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel al României. S-a citit și Hrisovul de sfințire după un model de pe vremea Sfântului Ștefan cel Mare, realizat cu multă măiestrie de artistul român de la Stockholm, Constanțiu Mara. Așa ceva am vazut până acum doar în muzee.
Slujba a fost frumoasă. S-a organizat în aer liber. Pe terenul defrișat s-a instalat un cort sub care s-a slujit. Pe teren s-a amplasat și o troiță sculpată în stil maramureșan. În cadrul ceremoniei de sfintire, s-a slujit în limba română, iar pe parcurs părintele Nectarie, invitat și prezent, a spus câteva ectenii si in slavonă dar s-au spus si în suedeză. Au venit preoți din Suedia dar și din Danemarca. La fel și credincioși. Au venit și prieteni ortodocși sârbi și greci, dar și suedezi convertiti la Ortodoxie. A fost prezent si domnul Andrei Dochia de la Televiziunea Română, imortalizând evenimentul și transmitându-l duminca următoare, în 19 septembrie la emisiunea „Lumea Credinței“, la TVR. (http://www.parohia-solvesborg.se/index.html)
Terenul s-a umplut de credincioși, cu copiii lor care au luat parte la această comuniune. Preasfințitul Părinte Episcop Macarie își cunoaște obștea. La momentul împărtășirii dar și la dialogul de la agapă le spunea tuturor pe nume.
După săvîrșirea Sfintei Liturghii, în fața troiței s-a făcut slijba de sfințire a locului unde se va zidi noua biserică. S-a sfințit perimetrul unde se va ridica biserica, prin stropire cu untdelemn și aghiasmă așezându-se apoi în rugăciune și binecuvântare piatra de temelie.
Hramul bisericuței este Sfinții Martiri Năsăudeni Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Telciu, Grigorie din Zagra și Vasile din Mocod, prăznuiți la 12 decembrie. Aceștia făceau parte din corpul grănicerilor năsăudeni. Veteranul Todoran și tovarășii săi și-au aparat credința și drepturile în vremea cumplitului general Bukow, sfârșind martirizați în 1763. Credinciosul Atansie Todoran a fost tras pe roată la vărsta de 104 ani, vina lui fiind că a îndemnat oamenii să se împotrivească trecerii forțate la catolicism și că nu a îngăduit să i se ofera cuminicătura catolică fiului său muribund. Ceilalți au fost spânzurați, trupurile lor fiind lăsate neînmormântate. (http://www.parohia-solvesborg.se/sfintiiocrotitori.html)
După ceremonie s-a ținut predica de către cei doi arhierei prezenți, mulțumind bunului Dumnezeu că ne-a îngăduit o astfel de bucurie departe de țară. A luat cuvântul în suedeză doamna primar Heléne Björklund, ambasadoarea României în Suedia, Raduța Matache și ambasadorul României în Danemarca, Victor Micula.
Preasfințitul Macarie cunoscând cel mai bine greutățile, munca și strădania celor implicați i-a oferit parintelui Alin Popa rangul de sachelar, iar doamnei primar si domnului presedinte al consiliului primăriei, distincția „Crucea Nordului“, cea mai înaltă distincție conferită de Episcopia Europei de Nord mirenilor. O parte din enoriașii activi din parohie au primit Diplome de aleasă cinstire. Au fost momente de mare emoție.
Poze de la eveniment pot fi vizualizate la
http://www.episcopiascandinavia.se/galeriefoto/category/78-s-a-pus-piat… și la http://www.parohia-solvesborg.se/galerie.html .
Am fost impresionată de slujirea și trairea românilor de aici. La un moment dat mi-am spus ca ei sunt mai români decât noi cei din țară. Trăind departe știu să aleagă și să trăiască autentic românește. Și am vazut asta prin ștergarele, covoarele, icoanele, cântarile liturgice și patriotice, prin tot ce s-a oferit. Nici un chici, totul era de calitate și autentic.
După slujbă a avut loc o agapă, o masă frățească de bucurie. Fiecare credincios și prieten a contribuit cu ceva. Au fost sarmale, ciorbă, plăcinte, salata de boeuf, „ca la mama acasă“. Am fost impresionată cum fiecare credincios a făcut mai mult sau mai puțin, după puterea, dragostea sau timpul pe care l-a avut.
La masă Dumnezeu a rânduit să stau lângă domnul Mara, care a realizat hrisovul. M-am bucurat foarte mult că l-am cunoscut. Domnul Mara deși departe, știe tot ce se îmtamplă în domeniu cultural în lume și țară. Am vorbit despre restaurea Bastionului de aici de la Timișoara.
Am plecat spre țară, mulțumind Domnului pentru această fâșie de viață și experință pe care am trăit-o și pe care am luat-o cu mine. A fost o mare bucurie! Am luat cu mine o parte de Suedia, dar și o parte din Ortodoxia de acolo, o parte din sufletele celor pe care i-am întâlnit și i-am cunoscut.
Nu pot sa spun decât : “Slavă Ție Doamne, slavă Ție!“